Lasati copiii sa faca sport...

Fie ca se cheama sah, volei, baschet, fotbal sau mai stiu eu cum, sportul este esential in dezvoltarea fizica si psihica a copilului.
Activitatile desfasurate in afara orelor de scoala trebuie sa insemne mai mult decat calculator, tableta si telefon, chiar mai mult decat o ora in parc pe saptamana.
Stiu ca nu aveti timp. Si mai stiu ca va iubiti copiii. De aceea va recomand sa ii duceti la un sport. Cluburile sportive scolare au o paleta variata de optiuni GRATIS.
Sportul nu se face o luna sau un an. Copilul trebuie sa mearga la sport chiar daca da tezele unice, chiar daca e bacul sau mai stiu eu ce examen, teza sau lucrare. In fond una dintre minuantele proprietati ale sportului este faptul ca viitorul adult invata sa-si organizeze timpul si invata mai bine si mai repede decat cel care nu face sport. Mintea este mai deschisa, mai receptiva si mai aerisita decat daca se imbacseste de jocuri pe calculator.
Eu am facut volei. 9 ani. Va spun din experienta anilor petrecuti in sala ca cei mai buni sportivi sunt premianti. Profesoara mea de volei a facut cu noi pregatire la matematica pentru capacitate!
Conteaza ca notele sa fie bune pentru moralul copilului dar si mai ales pentru ca parintii sunt setati sa spuna :"nu invata! Nu il/o mai las la sport!"
Ceea ce e total gresit! Parinti dragi, voi munciti la fel de bine si sustrinut in fiecare zi? Va spun sigur ca nu!
Copilul nu decade la invatatura ca s-a dus la sala sau la antrenament. Decade ca are o perioada proasta. Ca n-are chef. Ca nu ii place....
Sunt multi copii care ar fi facut performanta daca parintii nu i-ar fi tinut acasa sa se imbacseasca....
Trimiteti copiii la sala de la 8-9 ani! Copilul de azi va va plati pensia maine...ai vrea sa fie un adult complet!

In viata jucam roluri...

Viata e un sir lung de roluri ale aceluiasi actor...
Cand esti copil, indiferent de cate greutati are familia ta, esti un actor care se bucura la nimic. Daca esti sarac, te bucuri la o bomboana. Daca esti bogat te bucuri la un Iphone 7. Dar te bucuri. In fapt, copilul actor sarac nu se va bucura la fel de mult la un Iphone cat se va bucura la o pereche noua de pantaloni... Oricum, asta e alt subiect.
Apoi devii adolescent joci rolul tanarului care a inventat mersul pe jos si respiratul aerului, inventatorului rotii sau mai stiu eu carui descoperitor. Micul Columb, indiferent ca e popular in scoala sau liceu sau tocilarul ezitant evitat, joaca rolul determinant pentru intreaga sa tinerete. Acesta este rolul care ii va scrie cariera. Cu rosu. Este rolul de care pana si adultii se tem. Mai ales cand ajung parinti.
Apoi devii tanar la 18-25 de ani, iar asta este un rol al cercetarii, al descoperirilor si al formarii personalitatii omului de mai tarziu. Provincialii stiu ce zic. Filmul este cam asa: dupa ce ai stat sub papucul parintilor si/sau bunicilor pana ai intrat la facultate, timp in care ai mers de aproape 50 de ori la petreceri/cluburi/discoteci, ajungi in punctul in care "sa-mi bag p**a" esti pe "barba ta". Si ce faci? Pai in prima luna de scoala realizezi ca banii de la ai tai, pe care ti-i dau duminica seara sa ai de "un sandwich la scoala, o apa, autobuz, metrou, paine , mancare (daca ramai fara) si un suc" iti ajung aproape pana marti ca 90% i-ai "spart" duminica seara in club si luni i-ai baut pe restul ca sa "te dregi". Asa ca te angajezi pentru ca nu iti ajung banii. Ei si aici actorii sunt de 3 feluri: prosti, buni si foarte buni.
Cei prosti renunta la scoala si le spun parintilor ca nu le placea facultatea aia....tovarasi, orice scoala faceti, materiile se leaga si capata sens cam in ultimul an....
Cei buni se tempereaza si renunta la serviciu. Se limiteaza la banii de la parinti si se concentreaza pe scoala.
Cei foarte buni pastreaza si serviciul si scoala. Secretul lor e unul: sunt foarte inteligenti si pot sa-si gestioneze si timpul si orele si toate celelalte activitati.
Rolul drogatului sau betivului tinerel din provincie, care inca nu s-a ratat, e un alt rol  care mie mi-a atras atentia.
Si aici actorii sunt de doua feluri: irecuperabili si recuperabili.
Rolul fetei/baiatului "usor de abordat" si aici avem: irecuperabili si recuperabili. Stiti, nu doar femeile sunt doamne, mame si/sau curve....
Rolul femeii  sau barbatului pe care il joaca tanarul la varsta de 25-32 de ani, timp in care "se pune pe picioare". Multi isi intemeiaza o familie, se casatoresc si au primul copil. astfel se suprapun mai multe roluri. Cel de sot/sotie, tata/mama, muncitor, prestator, si cel de tanar....
Rolul asta din urma dureaza cel mai mult....
Rolul adultului responsabil care e cel mai dureros...apare atat la femei cat si la barbati in jurul varstei de 40 de ani, cand copiii sunt deja mari si se descurca singuri....Aici "se lasa" cu divorturi, cu amante si amati, cu partaje....urat....
Rolul pensionarului moralist: "la varsta ta...":)) si daca n-ajungi pensionar, cand il vezi pe unul cu 10 ani mai tanar ca tine ii spui: "eu, la varsta ta...":))
Rolul parazitului sau mortului, dupa caz:)))))))))))))))

Putin din celalalt....

Faptul ca nu ne intalnim intamplator in viata, l-am mai discutat. Dar fiecare persoana cu care interactionam la un moment dat lasa o amprenta asupra noastra care in viitorul apropiat sau indepartat ne influenteaza gandirea, actiunile sau chiar personalitatea.
Incepand cu parintii, bunicii, educatoarele si invatatorii si terminand cu oamenii cu care interactionam la rand la carne sau la coada la banca....
Acum 22 de ani intram pentru prima data intr-o sala de volei. Nu ma voia nimeni acolo pentru ca eram mica de statura:)). Dupa 9 ani ieseam din sala plangand....rezistasem 9 ani si ma formasem ca om.
Spui despre un profesor ca era "al dracului". El iti cerea de fapt sa fi prezent si atent!
Acum 10 ani aveam un profesor de transportul poluantilor. Era foarte sever! El nu cerea de fapt decat sa fi prezent si atent!
Acum 20 de ani am cunoscut un baiat in sala de la volei. Cumva, prin intermediul lui, 14 ani mai tarziu mi-am cunoscut sotul si azi formam o familie minunata!
Si mai trist este ca ne suparam pe oameni. Si ne suparam pe nimicuri. Uitam esenta.
Profesorul de Pompe si instalatii de Pompare preda si Energii neconventionale...si n-a vrut sa ma lase sa fac licenta pe pompe si am facut pe biogaz....Il iubesc pentru ca datorita lui am inteles de ce am fost la scoala 5 ani....
Acum 12 ani am cunoscut o fata. Era colega mea de camera. Drumurile noastre s-au despartit dar, dupa 12 ani am vorbit la telefon si ne-am dat seama ca gandim la fel in cresterea copiilor....
Acum 30 de ani am cunoscut niste oameni. Astazi le sunt recunoscatoare si le multumesc pentru prietenia lor si pentru ajutor. Cu unii am fost prietena din copilarie, pentru altii eram doar "aia mica si creata". Azi ma sustin si sunt acolo pentru mine si ei si familiile lor.
Cu unii m-am si inrudit :))
Despre prietena mea cea mai buna v-am mai vorbit. Dar despre familia ei, niciodata. Fata asta are niste parinti simpli dar extraordinar de destepti. Sunt oamenii din casa carora nu am plecat niciodata, dar niciodata fara o lectie invatata! Pentru multe, pentru foarte multe le multumesc si le sunt recunoscatoare.
Cel mai rau este cand evitam oamenii. Dupa ce ne-am cunoscut, am interactionat indelung, am avut relatii sociale solide, la un moment dat ii evitam. In mintea noastra este ca au gresit fata de noi si nu ii putem ierta. In realitate, lucrurile sunt trist de diferite.
Atunci cand cineva iti greseste, dupa un timp, daca ti se ofera sansa sa il revezi, o faci! Si esti mandru de tine ca il poti privi in ochi!
Atunci cand tu gresesti, cand dezamagesti sau iti doresti ca celalalt sa te supraaprecieze si nu o face, nu-l poti privi in ochi si iti e jena sa il intalnesti. In mintea ta s-a format o poveste despre cat de nedreptatit ai fost tu in situatia respectiva si cat rau ti-a cauzat persoana evitata....Ai mai si povestit de cateva ori situatia, asa cum ai fi vrut tu sa fie si ti-ai format un tipar din a prezenta lucrurile distorsionat...sau, in alte situatii, gasesti motive de tipul : "nu mi-a raspuns la telefon 3 zile" sau "nu m-a salutat"....astea nu sunt motive sa eviti un om. In adancul sufletului tau sti ca esti vinovat si te simti rau, dar incerci sa te imbarbatezi cu minciuna pe care ti-ai croit-o....
Daca vreodata, din pacate pentru tine, vei gasi o persoana ca mine pe care sa o eviti si accidental te vei intalni cu "mine", lucrurile nu vor fi distractive. Adica nu-ti voi da concursul sa ma eviti in continuare. Voi cauta sa clarificam subiectul divergentei, oricat de jenent ar fi pentru oricare dintre noi. De ce? Incerc sa invat in fiecare zi sa accept ca am gresit si daca am comis-o vreau sa mi se spuna verde-n fata! Oricat de prost m-as simti!
Oamenii iti dau lectii mici, permanent. Este idependent de vointa noastra cand le aplicam.
De la cineva am invatat sa sar coarda, de la altcieva sa ma ascund la pititea, de la atul cum sa tin tigara in mana, de la cineva am invatat putina franceza, de la cineva am invatat contabilitate si de la altul management, de la cineva am invatat sa imi cresc si sa imi educ fetita si de la altcineva cum sa imi fac unghiile. Fiecare invatatura si deprindere te construiesc, iti determina fiinta. Tu esti suma de caracter si cunostinte. Caracterul ti-l cioplesti singur si/sau ajutat de familie. Cunostintele le dobandesti din jur...d-aia spun : suntem putin din celalat.....

Trist, dar realist....

Acesta postare nu o sa aiba prea multe aprecieri...
Ma refer la postarile de pe facebook ale parintilor..."multumim pentru cele X lunite minunate...."plm plm plm si poza cu bebelusul.
Pe bune? Luni minunate?
NU!!! Rezultatul este minunat.
Zilele au fost.....
Asa ca, draga mamico, daca nu are grija altcineva de copilul tau, hai sa-ti spun eu cum a fost in ultimele" X lunite minunate":
- ai schimbat scutece cu meconiu, caca de bebelus sau de copil mai mare (care pute fix ca al tau) de 5-8 ori pe zi...
- ai facut preinfart cand ti s-a parut ca bebe tuseste, are muci sau cand a facut febra si ai fugit cu el la UPU....
- ziua ta se imparte intre supravegherea lui bebe, spalat, pregatit mancare pentru bebe (mai ales daca ai inceput diversificarea....stii ce zic), plimbat bebe, schimbat, cantat lui bebe, culcat bebe.....
- faci dus rar
- singurii panataloni "curati" pe care ii mai ai au o pata de voma sau de piure de bebe fix pe genunghi....dar ii iei pentru ca ceilalti sunt mai rau si n-ai spalat hainele tale in ultimele 3 zile....
- iti faci manichiura singura, numai noaptea si numai daca e cineva cu bebelusul. Altfel....
- cafeaua o bei pe fuga si daca mai si fumezi, ritualul tau s-a dus pe .....
- mananci cand doarme copilul si atunci pe repede inainte pentru ca trebuie sa ii faci si mancarea pana se trezeste
- te-ai intalnit cu cea mai buna prietena a ta de 3 ori, din intamplare, prin piata si n-ai putut sa stai mult de vorba pentru ca nu statea bebe linistit...
- nu-ti mai aduci aminte cum arata sotul tau de la brau in jos....ce rost are...trezesti copilul....
- coafeza si-a schimbat locul de munca cel putin o data si nu mai dai de ea sa-ti aranjeze halaciuga....
- trebuie sa le ceri voie parintilor (mamei sau soacrei) sa iesi la o cafea....dar numai dupa ce ii faci baie copilului, ii dai sa manance si eventual il adormi....si ai 2-3 ore la dispozitie....si chiar si atunci te gandesti numai la copil
- stai cu ochii pe bebe tot timpul....sa nu bage in gura nush ce obiecte, sa nu puna mana pe fierul de calcat, in priza, sa nu traga televizorul de pe suport, sa nu se urce pe biblioteca....sa nu.....
- pictezi, colorezi, desenezi si canti mai mult decat ai facut-o toata viata
- il inveti poezii pe care nici nu-ti aminteai ca le-ai invatat vreodata
- cauti carti de activitati pentru categoria de varsta a copilului tau...in urma cu doar cativa ani cautai "Suge-o, Ramona!" sau "Aventurile unei prostituate de lux...."
- sotul tau e vesnic obosit si nervos...nici nu se dezbraca bine cand vine de la serviciu si ii pui copilul in brate ca sa te duci si tu "in sfarsit" la WC....
- ai gatit pentru sotul tau doar daca se terminase si salamul cumparat saptamana trecuta....chiar daca se cam stricase, i l-ai dat asa:))
Si astea sunt doar cateva...
Se aplica doar celor care nu au babysitter.....
Nu ma intereseaza sa va placa ce am scris, dar asta e realitatea.
Rezultatele sunt minunate, dar felul in care ajungi la ele e greoi....si asa cum am scris mai sus.....

Nu ne intalnim degeaba in viata...

S-au facut multe studii si articole depre faptul ca nu cunoastem oameni fara rost in viata.
Sunt oameni pe care ii asteptam si carora le datoram o parte, mai mare sau mai mica, din ceea ce suntem noi astazi.
Si totusi, ce oameni ne influenteaza viata, in afara de familia in care ne-am nascut si de copii?
PENTRU MINE, oamenii importanti din viata si pe care i-am cunoscut se impart in:
- sotul meu
- nasii nostri
- prietena de suflet
- prietenii buni
- cunostinte
Pe sotul meu l-am ales parca dintr-o mare de oameni. Poate daca ar fi stiut ce-l asteapta....sunt sigura ca ar lua-o de la capat si tot cu mine! Chiar daca se chinuie si el nu cred ca ar alege sa-si schimbe consoarta. Ne potrivim si ne iubim.Cred ca avem noroc unul cu celalalt. Ma sustine si il sustin, atat cat pot. In plus, am facut un lucru minunat impreuna: Maia! Te iubesc!!!!!
Nasii nostri. Cu ei povestea e frumoasa: nasul e un barbat foarte decent si rezervat in tot ceea ce spune. Indemanatic in foarte multe si priceput, atent, calm si destept. Nasa este o femeie frumoasa, eleganta si de-o finete rara. O mama devotata si foarte desteapta!
Eu si nasa ne-am cunoscut intamplator, dupa ce mai bine de 10 ani treceam una pe langa cealalta prin fata blocului. La inceput ma uitam lung la ea pentru ca imi dadeam seama ca nu vrea sa divulge nimic din problemele personale si ea se uita lung la mine pentru ca am avut tupeul "fantastic" sa ii spun ca "noi doua avem de discutat":)). Si iata ca i-am ales sa ne fie parinti spirituali. Sunt foarte fericita ca am facut alegerea asta! Am toata increderea ca in cazul in care imi cade o caramida in cap sau mor la 85 de ani, nasa ii va fi mama fiicei noastre si nasul tata.
Prietena de suflet este acea persoana care, chiar daca ne auzim la telefon o data la 2 luni, ma pune la curent si o updatez instantaneu cu tot ce s-a intamplat, de parca nu ne-am vazut de ieri. Fiecare, in sufletul lui, are un prieten special. Prietena mea e la Bucuresti. Ne vedem rar si face eforturi sa vina sa ma vada. Stie ca de fiecare data cand vine ma face fericita si d-aia vine! Este minunat sa stii ca ai o prietena pe care o iubesti neconditionat. Este una dintre putinele persoane careia imi e teama sa ii dau vesti proaste. Stiu ca sufera in solidar cu mine si ca o afecteaza ca si pe mine sau poate mai mult...
Prietenii buni sunt oamenii care ma linistesc, oameni cu care ma vad mai des si care ma fac sa ma simt bine. Sunt oameni care sar in ajutor si care ma sustin. Sunt oameni calzi, care ma relaxeaza si imi bucura sufletul prezenta lor. Nu sunt multi, dar sunt: prieteni din copilarie, prieteni care m-au vazut crescand, prieteni dobanditi pe parcurs. Mi-am ales prietenii in functie de interesele intelectuale. Ce om e ala de la care nu ai ce invata? Unul e psiholog, altul e artist, unul e inginer, altul e destept nativ, etc....asa mi-am ales prietenii si am prieteni buni, si in tara si in strainatate. Le multumesc pentru prietenia lor. Stiti voi:*:*:*:*
Cunostintele....Eh, aici discutia e mai dificila. In categoria cunostinte includ oamenii cu care "m-am ciocnit"  si cu care am avut diverse discutii, de la care am obtinut informatii si pe care le-am inmagazinat, oameni pe care la randul meu i-am ajutat cu ce-am putut si pe care nu-i solicit din diverse motive, sa-mi umple serile si asa putine, in care ies la relaxare. Sunt oameni cu care am interactionat 10 minute sau care sunt prezenti constant in peisaj, dar nu-mi sunt prieteni. Sunt acea categorie de oameni carora, cand le spun ce boala am, se gandesc, fie si pentru o clipa, ca am sa mor.
P-astia nu vreau sa-i vad ca sunt toxici....si-am mai discutat despre asta in alta postare.
Nu ne intalnim degeaba. De la fiecare "tragem foloase". Nu materiale cat spirituale. Cerem unii de la ceilati informatii, de care ne folosim atunci sau mai tarziu in rezolvarea unor probleme personale. Ni se fac favoruri si la randul nostru facem favoruri. Ne sustinem psihic unii pe ceilalti in momente grele si ne incurajam. Ascultam pareri si  le analizam si le aplicam!
Nu am cunoscut pe nimeni degeaba si toti cei pe care v-am cunoscut sunteti parte din ceea ce sunt eu astazi....

Suflet cald, ai plecat.....

Si viata ne rezerva surprize si de cele mai multe ori neplacute...
Intr-o zi care nu prevedea nimic special, am primit vestea. S-a abatut ca un fulger asupra mea. Nu ma asteptam. Nu voiam sa cred ca ai pierdut lupta....si nu cu boala ta....cu boala doctorului.....
Iti doreai foarte mult sa traiesti pentru minunea ta de fetita si faceai tot ce-ti statea in putere sa te pui pe picioare...
Stii ce? Cred ca ai facut cea mai proasta alegere. Si nu te critic si nici nu te judec! Te iubesc si as vrea sa fi putut face ceva pentru tine. Dar nu era momentul sa pleci! Stabilisem ca vom ajunge babe in parc...mai stii?
Imi doresc sa fi reusit sa depasesti momentul asta.
Ti-au facut chimioterapie pana cand organismul a cedat. Nici macar n-au avut bunul simt sa-ti faca analize la chimioterapie....au mers pe burta ca "e tanara si duce"...
Dar nu a fost asa...
Acum esti inger....sper ca acolo esti bine!
Sa ai grija de fetita ta in continuare si, daca nu cer prea mult, si de noi....
Drum lin si fara durere...............

Ziua mea si "La multi ani!"

Pentru multi dintre noi "La multi ani!" este doar un cliseu. Fie ca il primim verbal sau in scris, prin sms sau pe retelele de socializare, expresia pare ca si-a pierdut substanta...
Oare in realitate este asa?
Pentru mine nu! Din pacate am aflat ca banalul "La multi ani!" are mai mult sens decat am crezut vreodata. E minunat sa-ti ureze cineva sa traiesti cat mai mult! E ca si cum ti-ar da un motiv in plus sa ajungi la cei 85 de ani pe care ti i-ai  propus!
Eu una asa simt. Cred cu tarie ca fiecare dintre cei care zilele astea imi ureaza "La multi ani" isi doresc sa fiu bine si sa traiesc mult.
Din motivul asta sambata seara am invitat cativa oameni dragi sufletului meu sa petrecem impreuna  in avans implinirea celor 31 de ani ai mei.
Au venit doar oameni frumosi, care ma linistesc si ma motiveaza, oameni care ma incurajeaza si care imi sunt alaturi trup si suflet in lupta pe care o duc. In fapt, despre asta e vorba: sa nu tii langa tine oameni toxici. Eu sunt toxica pentru ei, pentru ca sunt schimbata. Dar ei ma accepta si ma iubesc asa.
Mi-au facut surprize minunate.
In primul rand am primit ghivece cu flori si nu "flori rupte". Florile in ghiveci traiesc mult. Si eu voi trai foarte mult. Mesajul florilor a fost clar. Am primit violete de Parma, flori folosite in antichitate pentru tratarea afectiunilor capului. Asta inseamna ca cei de la care am primit acest ghiveci imi doresc sa fiu bine "cu capul".
Am primit tort. Poate ati vazut poza pe facebook. A fost minunat! Poate cel mai frumos tort din viata mea.
Am primit ce-mi doream. Am primit obiecte cu durata lunga de viata, pe care le pot folosi muuulti ani de acum inainte. Nici nu ma asteptam. Nasa are o memorie de elefant. Nu stiu nici cand si nici cum i-am spus ce-mi doresc de ziua mea. Si impreuna cu alti prieteni, mi-au facut dorinta cadou!

Ii multumesc lui Dumnezeu, lui Ahura Mmazda sau cum vreti voi, ca mi-a dat prieteni minunati, carora le pasa de mine. Au facut sacrificii sa-mi fie alaturi si sa ma bucure si pentru asta le multumesc din suflet.

P.S. Multumiri speciale sotului meu care ma iubeste neconditionat pentru efortul, sustinerea, dragostea si daruirea pe care le face si mi le ofera in fiecare clipa, cu care m-a "crescut" in ultimii 6 ani si cu care voi imbatrani.
P.S. 2. Stiti voi....promit sa nu mai plang, dar va multumesc din inima!