Fie ca se cheama sah, volei, baschet, fotbal sau mai stiu eu cum, sportul este esential in dezvoltarea fizica si psihica a copilului.
Activitatile desfasurate in afara orelor de scoala trebuie sa insemne mai mult decat calculator, tableta si telefon, chiar mai mult decat o ora in parc pe saptamana.
Stiu ca nu aveti timp. Si mai stiu ca va iubiti copiii. De aceea va recomand sa ii duceti la un sport. Cluburile sportive scolare au o paleta variata de optiuni GRATIS.
Sportul nu se face o luna sau un an. Copilul trebuie sa mearga la sport chiar daca da tezele unice, chiar daca e bacul sau mai stiu eu ce examen, teza sau lucrare. In fond una dintre minuantele proprietati ale sportului este faptul ca viitorul adult invata sa-si organizeze timpul si invata mai bine si mai repede decat cel care nu face sport. Mintea este mai deschisa, mai receptiva si mai aerisita decat daca se imbacseste de jocuri pe calculator.
Eu am facut volei. 9 ani. Va spun din experienta anilor petrecuti in sala ca cei mai buni sportivi sunt premianti. Profesoara mea de volei a facut cu noi pregatire la matematica pentru capacitate!
Conteaza ca notele sa fie bune pentru moralul copilului dar si mai ales pentru ca parintii sunt setati sa spuna :"nu invata! Nu il/o mai las la sport!"
Ceea ce e total gresit! Parinti dragi, voi munciti la fel de bine si sustrinut in fiecare zi? Va spun sigur ca nu!
Copilul nu decade la invatatura ca s-a dus la sala sau la antrenament. Decade ca are o perioada proasta. Ca n-are chef. Ca nu ii place....
Sunt multi copii care ar fi facut performanta daca parintii nu i-ar fi tinut acasa sa se imbacseasca....
Trimiteti copiii la sala de la 8-9 ani! Copilul de azi va va plati pensia maine...ai vrea sa fie un adult complet!
miercuri, 19 octombrie 2016
sâmbătă, 15 octombrie 2016
In viata jucam roluri...
Viata e un sir lung de roluri ale aceluiasi actor...
Cand esti copil, indiferent de cate greutati are familia ta, esti un actor care se bucura la nimic. Daca esti sarac, te bucuri la o bomboana. Daca esti bogat te bucuri la un Iphone 7. Dar te bucuri. In fapt, copilul actor sarac nu se va bucura la fel de mult la un Iphone cat se va bucura la o pereche noua de pantaloni... Oricum, asta e alt subiect.
Apoi devii adolescent joci rolul tanarului care a inventat mersul pe jos si respiratul aerului, inventatorului rotii sau mai stiu eu carui descoperitor. Micul Columb, indiferent ca e popular in scoala sau liceu sau tocilarul ezitant evitat, joaca rolul determinant pentru intreaga sa tinerete. Acesta este rolul care ii va scrie cariera. Cu rosu. Este rolul de care pana si adultii se tem. Mai ales cand ajung parinti.
Apoi devii tanar la 18-25 de ani, iar asta este un rol al cercetarii, al descoperirilor si al formarii personalitatii omului de mai tarziu. Provincialii stiu ce zic. Filmul este cam asa: dupa ce ai stat sub papucul parintilor si/sau bunicilor pana ai intrat la facultate, timp in care ai mers de aproape 50 de ori la petreceri/cluburi/discoteci, ajungi in punctul in care "sa-mi bag p**a" esti pe "barba ta". Si ce faci? Pai in prima luna de scoala realizezi ca banii de la ai tai, pe care ti-i dau duminica seara sa ai de "un sandwich la scoala, o apa, autobuz, metrou, paine , mancare (daca ramai fara) si un suc" iti ajung aproape pana marti ca 90% i-ai "spart" duminica seara in club si luni i-ai baut pe restul ca sa "te dregi". Asa ca te angajezi pentru ca nu iti ajung banii. Ei si aici actorii sunt de 3 feluri: prosti, buni si foarte buni.
Cei prosti renunta la scoala si le spun parintilor ca nu le placea facultatea aia....tovarasi, orice scoala faceti, materiile se leaga si capata sens cam in ultimul an....
Cei buni se tempereaza si renunta la serviciu. Se limiteaza la banii de la parinti si se concentreaza pe scoala.
Cei foarte buni pastreaza si serviciul si scoala. Secretul lor e unul: sunt foarte inteligenti si pot sa-si gestioneze si timpul si orele si toate celelalte activitati.
Rolul drogatului sau betivului tinerel din provincie, care inca nu s-a ratat, e un alt rol care mie mi-a atras atentia.
Si aici actorii sunt de doua feluri: irecuperabili si recuperabili.
Rolul fetei/baiatului "usor de abordat" si aici avem: irecuperabili si recuperabili. Stiti, nu doar femeile sunt doamne, mame si/sau curve....
Rolul femeii sau barbatului pe care il joaca tanarul la varsta de 25-32 de ani, timp in care "se pune pe picioare". Multi isi intemeiaza o familie, se casatoresc si au primul copil. astfel se suprapun mai multe roluri. Cel de sot/sotie, tata/mama, muncitor, prestator, si cel de tanar....
Rolul asta din urma dureaza cel mai mult....
Rolul adultului responsabil care e cel mai dureros...apare atat la femei cat si la barbati in jurul varstei de 40 de ani, cand copiii sunt deja mari si se descurca singuri....Aici "se lasa" cu divorturi, cu amante si amati, cu partaje....urat....
Rolul pensionarului moralist: "la varsta ta...":)) si daca n-ajungi pensionar, cand il vezi pe unul cu 10 ani mai tanar ca tine ii spui: "eu, la varsta ta...":))
Rolul parazitului sau mortului, dupa caz:)))))))))))))))
Cand esti copil, indiferent de cate greutati are familia ta, esti un actor care se bucura la nimic. Daca esti sarac, te bucuri la o bomboana. Daca esti bogat te bucuri la un Iphone 7. Dar te bucuri. In fapt, copilul actor sarac nu se va bucura la fel de mult la un Iphone cat se va bucura la o pereche noua de pantaloni... Oricum, asta e alt subiect.
Apoi devii adolescent joci rolul tanarului care a inventat mersul pe jos si respiratul aerului, inventatorului rotii sau mai stiu eu carui descoperitor. Micul Columb, indiferent ca e popular in scoala sau liceu sau tocilarul ezitant evitat, joaca rolul determinant pentru intreaga sa tinerete. Acesta este rolul care ii va scrie cariera. Cu rosu. Este rolul de care pana si adultii se tem. Mai ales cand ajung parinti.
Apoi devii tanar la 18-25 de ani, iar asta este un rol al cercetarii, al descoperirilor si al formarii personalitatii omului de mai tarziu. Provincialii stiu ce zic. Filmul este cam asa: dupa ce ai stat sub papucul parintilor si/sau bunicilor pana ai intrat la facultate, timp in care ai mers de aproape 50 de ori la petreceri/cluburi/discoteci, ajungi in punctul in care "sa-mi bag p**a" esti pe "barba ta". Si ce faci? Pai in prima luna de scoala realizezi ca banii de la ai tai, pe care ti-i dau duminica seara sa ai de "un sandwich la scoala, o apa, autobuz, metrou, paine , mancare (daca ramai fara) si un suc" iti ajung aproape pana marti ca 90% i-ai "spart" duminica seara in club si luni i-ai baut pe restul ca sa "te dregi". Asa ca te angajezi pentru ca nu iti ajung banii. Ei si aici actorii sunt de 3 feluri: prosti, buni si foarte buni.
Cei prosti renunta la scoala si le spun parintilor ca nu le placea facultatea aia....tovarasi, orice scoala faceti, materiile se leaga si capata sens cam in ultimul an....
Cei buni se tempereaza si renunta la serviciu. Se limiteaza la banii de la parinti si se concentreaza pe scoala.
Cei foarte buni pastreaza si serviciul si scoala. Secretul lor e unul: sunt foarte inteligenti si pot sa-si gestioneze si timpul si orele si toate celelalte activitati.
Rolul drogatului sau betivului tinerel din provincie, care inca nu s-a ratat, e un alt rol care mie mi-a atras atentia.
Si aici actorii sunt de doua feluri: irecuperabili si recuperabili.
Rolul fetei/baiatului "usor de abordat" si aici avem: irecuperabili si recuperabili. Stiti, nu doar femeile sunt doamne, mame si/sau curve....
Rolul femeii sau barbatului pe care il joaca tanarul la varsta de 25-32 de ani, timp in care "se pune pe picioare". Multi isi intemeiaza o familie, se casatoresc si au primul copil. astfel se suprapun mai multe roluri. Cel de sot/sotie, tata/mama, muncitor, prestator, si cel de tanar....
Rolul asta din urma dureaza cel mai mult....
Rolul adultului responsabil care e cel mai dureros...apare atat la femei cat si la barbati in jurul varstei de 40 de ani, cand copiii sunt deja mari si se descurca singuri....Aici "se lasa" cu divorturi, cu amante si amati, cu partaje....urat....
Rolul pensionarului moralist: "la varsta ta...":)) si daca n-ajungi pensionar, cand il vezi pe unul cu 10 ani mai tanar ca tine ii spui: "eu, la varsta ta...":))
Rolul parazitului sau mortului, dupa caz:)))))))))))))))
vineri, 14 octombrie 2016
Putin din celalalt....
Faptul ca nu ne intalnim intamplator in viata, l-am mai discutat. Dar fiecare persoana cu care interactionam la un moment dat lasa o amprenta asupra noastra care in viitorul apropiat sau indepartat ne influenteaza gandirea, actiunile sau chiar personalitatea.
Incepand cu parintii, bunicii, educatoarele si invatatorii si terminand cu oamenii cu care interactionam la rand la carne sau la coada la banca....
Acum 22 de ani intram pentru prima data intr-o sala de volei. Nu ma voia nimeni acolo pentru ca eram mica de statura:)). Dupa 9 ani ieseam din sala plangand....rezistasem 9 ani si ma formasem ca om.
Spui despre un profesor ca era "al dracului". El iti cerea de fapt sa fi prezent si atent!
Acum 10 ani aveam un profesor de transportul poluantilor. Era foarte sever! El nu cerea de fapt decat sa fi prezent si atent!
Acum 20 de ani am cunoscut un baiat in sala de la volei. Cumva, prin intermediul lui, 14 ani mai tarziu mi-am cunoscut sotul si azi formam o familie minunata!
Si mai trist este ca ne suparam pe oameni. Si ne suparam pe nimicuri. Uitam esenta.
Profesorul de Pompe si instalatii de Pompare preda si Energii neconventionale...si n-a vrut sa ma lase sa fac licenta pe pompe si am facut pe biogaz....Il iubesc pentru ca datorita lui am inteles de ce am fost la scoala 5 ani....
Acum 12 ani am cunoscut o fata. Era colega mea de camera. Drumurile noastre s-au despartit dar, dupa 12 ani am vorbit la telefon si ne-am dat seama ca gandim la fel in cresterea copiilor....
Acum 30 de ani am cunoscut niste oameni. Astazi le sunt recunoscatoare si le multumesc pentru prietenia lor si pentru ajutor. Cu unii am fost prietena din copilarie, pentru altii eram doar "aia mica si creata". Azi ma sustin si sunt acolo pentru mine si ei si familiile lor.
Cu unii m-am si inrudit :))
Despre prietena mea cea mai buna v-am mai vorbit. Dar despre familia ei, niciodata. Fata asta are niste parinti simpli dar extraordinar de destepti. Sunt oamenii din casa carora nu am plecat niciodata, dar niciodata fara o lectie invatata! Pentru multe, pentru foarte multe le multumesc si le sunt recunoscatoare.
Cel mai rau este cand evitam oamenii. Dupa ce ne-am cunoscut, am interactionat indelung, am avut relatii sociale solide, la un moment dat ii evitam. In mintea noastra este ca au gresit fata de noi si nu ii putem ierta. In realitate, lucrurile sunt trist de diferite.
Atunci cand cineva iti greseste, dupa un timp, daca ti se ofera sansa sa il revezi, o faci! Si esti mandru de tine ca il poti privi in ochi!
Atunci cand tu gresesti, cand dezamagesti sau iti doresti ca celalalt sa te supraaprecieze si nu o face, nu-l poti privi in ochi si iti e jena sa il intalnesti. In mintea ta s-a format o poveste despre cat de nedreptatit ai fost tu in situatia respectiva si cat rau ti-a cauzat persoana evitata....Ai mai si povestit de cateva ori situatia, asa cum ai fi vrut tu sa fie si ti-ai format un tipar din a prezenta lucrurile distorsionat...sau, in alte situatii, gasesti motive de tipul : "nu mi-a raspuns la telefon 3 zile" sau "nu m-a salutat"....astea nu sunt motive sa eviti un om. In adancul sufletului tau sti ca esti vinovat si te simti rau, dar incerci sa te imbarbatezi cu minciuna pe care ti-ai croit-o....
Daca vreodata, din pacate pentru tine, vei gasi o persoana ca mine pe care sa o eviti si accidental te vei intalni cu "mine", lucrurile nu vor fi distractive. Adica nu-ti voi da concursul sa ma eviti in continuare. Voi cauta sa clarificam subiectul divergentei, oricat de jenent ar fi pentru oricare dintre noi. De ce? Incerc sa invat in fiecare zi sa accept ca am gresit si daca am comis-o vreau sa mi se spuna verde-n fata! Oricat de prost m-as simti!
Oamenii iti dau lectii mici, permanent. Este idependent de vointa noastra cand le aplicam.
De la cineva am invatat sa sar coarda, de la altcieva sa ma ascund la pititea, de la atul cum sa tin tigara in mana, de la cineva am invatat putina franceza, de la cineva am invatat contabilitate si de la altul management, de la cineva am invatat sa imi cresc si sa imi educ fetita si de la altcineva cum sa imi fac unghiile. Fiecare invatatura si deprindere te construiesc, iti determina fiinta. Tu esti suma de caracter si cunostinte. Caracterul ti-l cioplesti singur si/sau ajutat de familie. Cunostintele le dobandesti din jur...d-aia spun : suntem putin din celalat.....
Incepand cu parintii, bunicii, educatoarele si invatatorii si terminand cu oamenii cu care interactionam la rand la carne sau la coada la banca....
Acum 22 de ani intram pentru prima data intr-o sala de volei. Nu ma voia nimeni acolo pentru ca eram mica de statura:)). Dupa 9 ani ieseam din sala plangand....rezistasem 9 ani si ma formasem ca om.
Spui despre un profesor ca era "al dracului". El iti cerea de fapt sa fi prezent si atent!
Acum 10 ani aveam un profesor de transportul poluantilor. Era foarte sever! El nu cerea de fapt decat sa fi prezent si atent!
Acum 20 de ani am cunoscut un baiat in sala de la volei. Cumva, prin intermediul lui, 14 ani mai tarziu mi-am cunoscut sotul si azi formam o familie minunata!
Si mai trist este ca ne suparam pe oameni. Si ne suparam pe nimicuri. Uitam esenta.
Profesorul de Pompe si instalatii de Pompare preda si Energii neconventionale...si n-a vrut sa ma lase sa fac licenta pe pompe si am facut pe biogaz....Il iubesc pentru ca datorita lui am inteles de ce am fost la scoala 5 ani....
Acum 12 ani am cunoscut o fata. Era colega mea de camera. Drumurile noastre s-au despartit dar, dupa 12 ani am vorbit la telefon si ne-am dat seama ca gandim la fel in cresterea copiilor....
Acum 30 de ani am cunoscut niste oameni. Astazi le sunt recunoscatoare si le multumesc pentru prietenia lor si pentru ajutor. Cu unii am fost prietena din copilarie, pentru altii eram doar "aia mica si creata". Azi ma sustin si sunt acolo pentru mine si ei si familiile lor.
Cu unii m-am si inrudit :))
Despre prietena mea cea mai buna v-am mai vorbit. Dar despre familia ei, niciodata. Fata asta are niste parinti simpli dar extraordinar de destepti. Sunt oamenii din casa carora nu am plecat niciodata, dar niciodata fara o lectie invatata! Pentru multe, pentru foarte multe le multumesc si le sunt recunoscatoare.
Cel mai rau este cand evitam oamenii. Dupa ce ne-am cunoscut, am interactionat indelung, am avut relatii sociale solide, la un moment dat ii evitam. In mintea noastra este ca au gresit fata de noi si nu ii putem ierta. In realitate, lucrurile sunt trist de diferite.
Atunci cand cineva iti greseste, dupa un timp, daca ti se ofera sansa sa il revezi, o faci! Si esti mandru de tine ca il poti privi in ochi!
Atunci cand tu gresesti, cand dezamagesti sau iti doresti ca celalalt sa te supraaprecieze si nu o face, nu-l poti privi in ochi si iti e jena sa il intalnesti. In mintea ta s-a format o poveste despre cat de nedreptatit ai fost tu in situatia respectiva si cat rau ti-a cauzat persoana evitata....Ai mai si povestit de cateva ori situatia, asa cum ai fi vrut tu sa fie si ti-ai format un tipar din a prezenta lucrurile distorsionat...sau, in alte situatii, gasesti motive de tipul : "nu mi-a raspuns la telefon 3 zile" sau "nu m-a salutat"....astea nu sunt motive sa eviti un om. In adancul sufletului tau sti ca esti vinovat si te simti rau, dar incerci sa te imbarbatezi cu minciuna pe care ti-ai croit-o....
Daca vreodata, din pacate pentru tine, vei gasi o persoana ca mine pe care sa o eviti si accidental te vei intalni cu "mine", lucrurile nu vor fi distractive. Adica nu-ti voi da concursul sa ma eviti in continuare. Voi cauta sa clarificam subiectul divergentei, oricat de jenent ar fi pentru oricare dintre noi. De ce? Incerc sa invat in fiecare zi sa accept ca am gresit si daca am comis-o vreau sa mi se spuna verde-n fata! Oricat de prost m-as simti!
Oamenii iti dau lectii mici, permanent. Este idependent de vointa noastra cand le aplicam.
De la cineva am invatat sa sar coarda, de la altcieva sa ma ascund la pititea, de la atul cum sa tin tigara in mana, de la cineva am invatat putina franceza, de la cineva am invatat contabilitate si de la altul management, de la cineva am invatat sa imi cresc si sa imi educ fetita si de la altcineva cum sa imi fac unghiile. Fiecare invatatura si deprindere te construiesc, iti determina fiinta. Tu esti suma de caracter si cunostinte. Caracterul ti-l cioplesti singur si/sau ajutat de familie. Cunostintele le dobandesti din jur...d-aia spun : suntem putin din celalat.....
duminică, 2 octombrie 2016
Trist, dar realist....
Acesta postare nu o sa aiba prea multe aprecieri...
Ma refer la postarile de pe facebook ale parintilor..."multumim pentru cele X lunite minunate...."plm plm plm si poza cu bebelusul.
Pe bune? Luni minunate?
NU!!! Rezultatul este minunat.
Zilele au fost.....
Asa ca, draga mamico, daca nu are grija altcineva de copilul tau, hai sa-ti spun eu cum a fost in ultimele" X lunite minunate":
- ai schimbat scutece cu meconiu, caca de bebelus sau de copil mai mare (care pute fix ca al tau) de 5-8 ori pe zi...
- ai facut preinfart cand ti s-a parut ca bebe tuseste, are muci sau cand a facut febra si ai fugit cu el la UPU....
- ziua ta se imparte intre supravegherea lui bebe, spalat, pregatit mancare pentru bebe (mai ales daca ai inceput diversificarea....stii ce zic), plimbat bebe, schimbat, cantat lui bebe, culcat bebe.....
- faci dus rar
- singurii panataloni "curati" pe care ii mai ai au o pata de voma sau de piure de bebe fix pe genunghi....dar ii iei pentru ca ceilalti sunt mai rau si n-ai spalat hainele tale in ultimele 3 zile....
- iti faci manichiura singura, numai noaptea si numai daca e cineva cu bebelusul. Altfel....
- cafeaua o bei pe fuga si daca mai si fumezi, ritualul tau s-a dus pe .....
- mananci cand doarme copilul si atunci pe repede inainte pentru ca trebuie sa ii faci si mancarea pana se trezeste
- te-ai intalnit cu cea mai buna prietena a ta de 3 ori, din intamplare, prin piata si n-ai putut sa stai mult de vorba pentru ca nu statea bebe linistit...
- nu-ti mai aduci aminte cum arata sotul tau de la brau in jos....ce rost are...trezesti copilul....
- coafeza si-a schimbat locul de munca cel putin o data si nu mai dai de ea sa-ti aranjeze halaciuga....
- trebuie sa le ceri voie parintilor (mamei sau soacrei) sa iesi la o cafea....dar numai dupa ce ii faci baie copilului, ii dai sa manance si eventual il adormi....si ai 2-3 ore la dispozitie....si chiar si atunci te gandesti numai la copil
- stai cu ochii pe bebe tot timpul....sa nu bage in gura nush ce obiecte, sa nu puna mana pe fierul de calcat, in priza, sa nu traga televizorul de pe suport, sa nu se urce pe biblioteca....sa nu.....
- pictezi, colorezi, desenezi si canti mai mult decat ai facut-o toata viata
- il inveti poezii pe care nici nu-ti aminteai ca le-ai invatat vreodata
- cauti carti de activitati pentru categoria de varsta a copilului tau...in urma cu doar cativa ani cautai "Suge-o, Ramona!" sau "Aventurile unei prostituate de lux...."
- sotul tau e vesnic obosit si nervos...nici nu se dezbraca bine cand vine de la serviciu si ii pui copilul in brate ca sa te duci si tu "in sfarsit" la WC....
- ai gatit pentru sotul tau doar daca se terminase si salamul cumparat saptamana trecuta....chiar daca se cam stricase, i l-ai dat asa:))
Si astea sunt doar cateva...
Se aplica doar celor care nu au babysitter.....
Nu ma intereseaza sa va placa ce am scris, dar asta e realitatea.
Rezultatele sunt minunate, dar felul in care ajungi la ele e greoi....si asa cum am scris mai sus.....
Ma refer la postarile de pe facebook ale parintilor..."multumim pentru cele X lunite minunate...."plm plm plm si poza cu bebelusul.
Pe bune? Luni minunate?
NU!!! Rezultatul este minunat.
Zilele au fost.....
Asa ca, draga mamico, daca nu are grija altcineva de copilul tau, hai sa-ti spun eu cum a fost in ultimele" X lunite minunate":
- ai schimbat scutece cu meconiu, caca de bebelus sau de copil mai mare (care pute fix ca al tau) de 5-8 ori pe zi...
- ai facut preinfart cand ti s-a parut ca bebe tuseste, are muci sau cand a facut febra si ai fugit cu el la UPU....
- ziua ta se imparte intre supravegherea lui bebe, spalat, pregatit mancare pentru bebe (mai ales daca ai inceput diversificarea....stii ce zic), plimbat bebe, schimbat, cantat lui bebe, culcat bebe.....
- faci dus rar
- singurii panataloni "curati" pe care ii mai ai au o pata de voma sau de piure de bebe fix pe genunghi....dar ii iei pentru ca ceilalti sunt mai rau si n-ai spalat hainele tale in ultimele 3 zile....
- iti faci manichiura singura, numai noaptea si numai daca e cineva cu bebelusul. Altfel....
- cafeaua o bei pe fuga si daca mai si fumezi, ritualul tau s-a dus pe .....
- mananci cand doarme copilul si atunci pe repede inainte pentru ca trebuie sa ii faci si mancarea pana se trezeste
- te-ai intalnit cu cea mai buna prietena a ta de 3 ori, din intamplare, prin piata si n-ai putut sa stai mult de vorba pentru ca nu statea bebe linistit...
- nu-ti mai aduci aminte cum arata sotul tau de la brau in jos....ce rost are...trezesti copilul....
- coafeza si-a schimbat locul de munca cel putin o data si nu mai dai de ea sa-ti aranjeze halaciuga....
- trebuie sa le ceri voie parintilor (mamei sau soacrei) sa iesi la o cafea....dar numai dupa ce ii faci baie copilului, ii dai sa manance si eventual il adormi....si ai 2-3 ore la dispozitie....si chiar si atunci te gandesti numai la copil
- stai cu ochii pe bebe tot timpul....sa nu bage in gura nush ce obiecte, sa nu puna mana pe fierul de calcat, in priza, sa nu traga televizorul de pe suport, sa nu se urce pe biblioteca....sa nu.....
- pictezi, colorezi, desenezi si canti mai mult decat ai facut-o toata viata
- il inveti poezii pe care nici nu-ti aminteai ca le-ai invatat vreodata
- cauti carti de activitati pentru categoria de varsta a copilului tau...in urma cu doar cativa ani cautai "Suge-o, Ramona!" sau "Aventurile unei prostituate de lux...."
- sotul tau e vesnic obosit si nervos...nici nu se dezbraca bine cand vine de la serviciu si ii pui copilul in brate ca sa te duci si tu "in sfarsit" la WC....
- ai gatit pentru sotul tau doar daca se terminase si salamul cumparat saptamana trecuta....chiar daca se cam stricase, i l-ai dat asa:))
Si astea sunt doar cateva...
Se aplica doar celor care nu au babysitter.....
Nu ma intereseaza sa va placa ce am scris, dar asta e realitatea.
Rezultatele sunt minunate, dar felul in care ajungi la ele e greoi....si asa cum am scris mai sus.....
miercuri, 28 septembrie 2016
Nu ne intalnim degeaba in viata...
S-au facut multe studii si articole depre faptul ca nu cunoastem oameni fara rost in viata.
Sunt oameni pe care ii asteptam si carora le datoram o parte, mai mare sau mai mica, din ceea ce suntem noi astazi.
Si totusi, ce oameni ne influenteaza viata, in afara de familia in care ne-am nascut si de copii?
PENTRU MINE, oamenii importanti din viata si pe care i-am cunoscut se impart in:
- sotul meu
- nasii nostri
- prietena de suflet
- prietenii buni
- cunostinte
Pe sotul meu l-am ales parca dintr-o mare de oameni. Poate daca ar fi stiut ce-l asteapta....sunt sigura ca ar lua-o de la capat si tot cu mine! Chiar daca se chinuie si el nu cred ca ar alege sa-si schimbe consoarta. Ne potrivim si ne iubim.Cred ca avem noroc unul cu celalalt. Ma sustine si il sustin, atat cat pot. In plus, am facut un lucru minunat impreuna: Maia! Te iubesc!!!!!
Nasii nostri. Cu ei povestea e frumoasa: nasul e un barbat foarte decent si rezervat in tot ceea ce spune. Indemanatic in foarte multe si priceput, atent, calm si destept. Nasa este o femeie frumoasa, eleganta si de-o finete rara. O mama devotata si foarte desteapta!
Eu si nasa ne-am cunoscut intamplator, dupa ce mai bine de 10 ani treceam una pe langa cealalta prin fata blocului. La inceput ma uitam lung la ea pentru ca imi dadeam seama ca nu vrea sa divulge nimic din problemele personale si ea se uita lung la mine pentru ca am avut tupeul "fantastic" sa ii spun ca "noi doua avem de discutat":)). Si iata ca i-am ales sa ne fie parinti spirituali. Sunt foarte fericita ca am facut alegerea asta! Am toata increderea ca in cazul in care imi cade o caramida in cap sau mor la 85 de ani, nasa ii va fi mama fiicei noastre si nasul tata.
Prietena de suflet este acea persoana care, chiar daca ne auzim la telefon o data la 2 luni, ma pune la curent si o updatez instantaneu cu tot ce s-a intamplat, de parca nu ne-am vazut de ieri. Fiecare, in sufletul lui, are un prieten special. Prietena mea e la Bucuresti. Ne vedem rar si face eforturi sa vina sa ma vada. Stie ca de fiecare data cand vine ma face fericita si d-aia vine! Este minunat sa stii ca ai o prietena pe care o iubesti neconditionat. Este una dintre putinele persoane careia imi e teama sa ii dau vesti proaste. Stiu ca sufera in solidar cu mine si ca o afecteaza ca si pe mine sau poate mai mult...
Prietenii buni sunt oamenii care ma linistesc, oameni cu care ma vad mai des si care ma fac sa ma simt bine. Sunt oameni care sar in ajutor si care ma sustin. Sunt oameni calzi, care ma relaxeaza si imi bucura sufletul prezenta lor. Nu sunt multi, dar sunt: prieteni din copilarie, prieteni care m-au vazut crescand, prieteni dobanditi pe parcurs. Mi-am ales prietenii in functie de interesele intelectuale. Ce om e ala de la care nu ai ce invata? Unul e psiholog, altul e artist, unul e inginer, altul e destept nativ, etc....asa mi-am ales prietenii si am prieteni buni, si in tara si in strainatate. Le multumesc pentru prietenia lor. Stiti voi:*:*:*:*
Cunostintele....Eh, aici discutia e mai dificila. In categoria cunostinte includ oamenii cu care "m-am ciocnit" si cu care am avut diverse discutii, de la care am obtinut informatii si pe care le-am inmagazinat, oameni pe care la randul meu i-am ajutat cu ce-am putut si pe care nu-i solicit din diverse motive, sa-mi umple serile si asa putine, in care ies la relaxare. Sunt oameni cu care am interactionat 10 minute sau care sunt prezenti constant in peisaj, dar nu-mi sunt prieteni. Sunt acea categorie de oameni carora, cand le spun ce boala am, se gandesc, fie si pentru o clipa, ca am sa mor.
P-astia nu vreau sa-i vad ca sunt toxici....si-am mai discutat despre asta in alta postare.
Nu ne intalnim degeaba. De la fiecare "tragem foloase". Nu materiale cat spirituale. Cerem unii de la ceilati informatii, de care ne folosim atunci sau mai tarziu in rezolvarea unor probleme personale. Ni se fac favoruri si la randul nostru facem favoruri. Ne sustinem psihic unii pe ceilalti in momente grele si ne incurajam. Ascultam pareri si le analizam si le aplicam!
Nu am cunoscut pe nimeni degeaba si toti cei pe care v-am cunoscut sunteti parte din ceea ce sunt eu astazi....
Sunt oameni pe care ii asteptam si carora le datoram o parte, mai mare sau mai mica, din ceea ce suntem noi astazi.
Si totusi, ce oameni ne influenteaza viata, in afara de familia in care ne-am nascut si de copii?
PENTRU MINE, oamenii importanti din viata si pe care i-am cunoscut se impart in:
- sotul meu
- nasii nostri
- prietena de suflet
- prietenii buni
- cunostinte
Pe sotul meu l-am ales parca dintr-o mare de oameni. Poate daca ar fi stiut ce-l asteapta....sunt sigura ca ar lua-o de la capat si tot cu mine! Chiar daca se chinuie si el nu cred ca ar alege sa-si schimbe consoarta. Ne potrivim si ne iubim.Cred ca avem noroc unul cu celalalt. Ma sustine si il sustin, atat cat pot. In plus, am facut un lucru minunat impreuna: Maia! Te iubesc!!!!!
Nasii nostri. Cu ei povestea e frumoasa: nasul e un barbat foarte decent si rezervat in tot ceea ce spune. Indemanatic in foarte multe si priceput, atent, calm si destept. Nasa este o femeie frumoasa, eleganta si de-o finete rara. O mama devotata si foarte desteapta!
Eu si nasa ne-am cunoscut intamplator, dupa ce mai bine de 10 ani treceam una pe langa cealalta prin fata blocului. La inceput ma uitam lung la ea pentru ca imi dadeam seama ca nu vrea sa divulge nimic din problemele personale si ea se uita lung la mine pentru ca am avut tupeul "fantastic" sa ii spun ca "noi doua avem de discutat":)). Si iata ca i-am ales sa ne fie parinti spirituali. Sunt foarte fericita ca am facut alegerea asta! Am toata increderea ca in cazul in care imi cade o caramida in cap sau mor la 85 de ani, nasa ii va fi mama fiicei noastre si nasul tata.
Prietena de suflet este acea persoana care, chiar daca ne auzim la telefon o data la 2 luni, ma pune la curent si o updatez instantaneu cu tot ce s-a intamplat, de parca nu ne-am vazut de ieri. Fiecare, in sufletul lui, are un prieten special. Prietena mea e la Bucuresti. Ne vedem rar si face eforturi sa vina sa ma vada. Stie ca de fiecare data cand vine ma face fericita si d-aia vine! Este minunat sa stii ca ai o prietena pe care o iubesti neconditionat. Este una dintre putinele persoane careia imi e teama sa ii dau vesti proaste. Stiu ca sufera in solidar cu mine si ca o afecteaza ca si pe mine sau poate mai mult...
Prietenii buni sunt oamenii care ma linistesc, oameni cu care ma vad mai des si care ma fac sa ma simt bine. Sunt oameni care sar in ajutor si care ma sustin. Sunt oameni calzi, care ma relaxeaza si imi bucura sufletul prezenta lor. Nu sunt multi, dar sunt: prieteni din copilarie, prieteni care m-au vazut crescand, prieteni dobanditi pe parcurs. Mi-am ales prietenii in functie de interesele intelectuale. Ce om e ala de la care nu ai ce invata? Unul e psiholog, altul e artist, unul e inginer, altul e destept nativ, etc....asa mi-am ales prietenii si am prieteni buni, si in tara si in strainatate. Le multumesc pentru prietenia lor. Stiti voi:*:*:*:*
Cunostintele....Eh, aici discutia e mai dificila. In categoria cunostinte includ oamenii cu care "m-am ciocnit" si cu care am avut diverse discutii, de la care am obtinut informatii si pe care le-am inmagazinat, oameni pe care la randul meu i-am ajutat cu ce-am putut si pe care nu-i solicit din diverse motive, sa-mi umple serile si asa putine, in care ies la relaxare. Sunt oameni cu care am interactionat 10 minute sau care sunt prezenti constant in peisaj, dar nu-mi sunt prieteni. Sunt acea categorie de oameni carora, cand le spun ce boala am, se gandesc, fie si pentru o clipa, ca am sa mor.
P-astia nu vreau sa-i vad ca sunt toxici....si-am mai discutat despre asta in alta postare.
Nu ne intalnim degeaba. De la fiecare "tragem foloase". Nu materiale cat spirituale. Cerem unii de la ceilati informatii, de care ne folosim atunci sau mai tarziu in rezolvarea unor probleme personale. Ni se fac favoruri si la randul nostru facem favoruri. Ne sustinem psihic unii pe ceilalti in momente grele si ne incurajam. Ascultam pareri si le analizam si le aplicam!
Nu am cunoscut pe nimeni degeaba si toti cei pe care v-am cunoscut sunteti parte din ceea ce sunt eu astazi....
joi, 22 septembrie 2016
Suflet cald, ai plecat.....
Si viata ne rezerva surprize si de cele mai multe ori neplacute...
Intr-o zi care nu prevedea nimic special, am primit vestea. S-a abatut ca un fulger asupra mea. Nu ma asteptam. Nu voiam sa cred ca ai pierdut lupta....si nu cu boala ta....cu boala doctorului.....
Iti doreai foarte mult sa traiesti pentru minunea ta de fetita si faceai tot ce-ti statea in putere sa te pui pe picioare...
Stii ce? Cred ca ai facut cea mai proasta alegere. Si nu te critic si nici nu te judec! Te iubesc si as vrea sa fi putut face ceva pentru tine. Dar nu era momentul sa pleci! Stabilisem ca vom ajunge babe in parc...mai stii?
Imi doresc sa fi reusit sa depasesti momentul asta.
Ti-au facut chimioterapie pana cand organismul a cedat. Nici macar n-au avut bunul simt sa-ti faca analize la chimioterapie....au mers pe burta ca "e tanara si duce"...
Dar nu a fost asa...
Acum esti inger....sper ca acolo esti bine!
Sa ai grija de fetita ta in continuare si, daca nu cer prea mult, si de noi....
Drum lin si fara durere...............
Intr-o zi care nu prevedea nimic special, am primit vestea. S-a abatut ca un fulger asupra mea. Nu ma asteptam. Nu voiam sa cred ca ai pierdut lupta....si nu cu boala ta....cu boala doctorului.....
Iti doreai foarte mult sa traiesti pentru minunea ta de fetita si faceai tot ce-ti statea in putere sa te pui pe picioare...
Stii ce? Cred ca ai facut cea mai proasta alegere. Si nu te critic si nici nu te judec! Te iubesc si as vrea sa fi putut face ceva pentru tine. Dar nu era momentul sa pleci! Stabilisem ca vom ajunge babe in parc...mai stii?
Imi doresc sa fi reusit sa depasesti momentul asta.
Ti-au facut chimioterapie pana cand organismul a cedat. Nici macar n-au avut bunul simt sa-ti faca analize la chimioterapie....au mers pe burta ca "e tanara si duce"...
Dar nu a fost asa...
Acum esti inger....sper ca acolo esti bine!
Sa ai grija de fetita ta in continuare si, daca nu cer prea mult, si de noi....
Drum lin si fara durere...............
duminică, 18 septembrie 2016
Ziua mea si "La multi ani!"
Pentru multi dintre noi "La multi ani!" este doar un cliseu. Fie ca il primim verbal sau in scris, prin sms sau pe retelele de socializare, expresia pare ca si-a pierdut substanta...
Oare in realitate este asa?
Pentru mine nu! Din pacate am aflat ca banalul "La multi ani!" are mai mult sens decat am crezut vreodata. E minunat sa-ti ureze cineva sa traiesti cat mai mult! E ca si cum ti-ar da un motiv in plus sa ajungi la cei 85 de ani pe care ti i-ai propus!
Eu una asa simt. Cred cu tarie ca fiecare dintre cei care zilele astea imi ureaza "La multi ani" isi doresc sa fiu bine si sa traiesc mult.
Din motivul asta sambata seara am invitat cativa oameni dragi sufletului meu sa petrecem impreuna in avans implinirea celor 31 de ani ai mei.
Au venit doar oameni frumosi, care ma linistesc si ma motiveaza, oameni care ma incurajeaza si care imi sunt alaturi trup si suflet in lupta pe care o duc. In fapt, despre asta e vorba: sa nu tii langa tine oameni toxici. Eu sunt toxica pentru ei, pentru ca sunt schimbata. Dar ei ma accepta si ma iubesc asa.
Mi-au facut surprize minunate.
In primul rand am primit ghivece cu flori si nu "flori rupte". Florile in ghiveci traiesc mult. Si eu voi trai foarte mult. Mesajul florilor a fost clar. Am primit violete de Parma, flori folosite in antichitate pentru tratarea afectiunilor capului. Asta inseamna ca cei de la care am primit acest ghiveci imi doresc sa fiu bine "cu capul".
Am primit tort. Poate ati vazut poza pe facebook. A fost minunat! Poate cel mai frumos tort din viata mea.
Am primit ce-mi doream. Am primit obiecte cu durata lunga de viata, pe care le pot folosi muuulti ani de acum inainte. Nici nu ma asteptam. Nasa are o memorie de elefant. Nu stiu nici cand si nici cum i-am spus ce-mi doresc de ziua mea. Si impreuna cu alti prieteni, mi-au facut dorinta cadou!
Ii multumesc lui Dumnezeu, lui Ahura Mmazda sau cum vreti voi, ca mi-a dat prieteni minunati, carora le pasa de mine. Au facut sacrificii sa-mi fie alaturi si sa ma bucure si pentru asta le multumesc din suflet.
P.S. Multumiri speciale sotului meu care ma iubeste neconditionat pentru efortul, sustinerea, dragostea si daruirea pe care le face si mi le ofera in fiecare clipa, cu care m-a "crescut" in ultimii 6 ani si cu care voi imbatrani.
P.S. 2. Stiti voi....promit sa nu mai plang, dar va multumesc din inima!
Oare in realitate este asa?
Pentru mine nu! Din pacate am aflat ca banalul "La multi ani!" are mai mult sens decat am crezut vreodata. E minunat sa-ti ureze cineva sa traiesti cat mai mult! E ca si cum ti-ar da un motiv in plus sa ajungi la cei 85 de ani pe care ti i-ai propus!
Eu una asa simt. Cred cu tarie ca fiecare dintre cei care zilele astea imi ureaza "La multi ani" isi doresc sa fiu bine si sa traiesc mult.
Din motivul asta sambata seara am invitat cativa oameni dragi sufletului meu sa petrecem impreuna in avans implinirea celor 31 de ani ai mei.
Au venit doar oameni frumosi, care ma linistesc si ma motiveaza, oameni care ma incurajeaza si care imi sunt alaturi trup si suflet in lupta pe care o duc. In fapt, despre asta e vorba: sa nu tii langa tine oameni toxici. Eu sunt toxica pentru ei, pentru ca sunt schimbata. Dar ei ma accepta si ma iubesc asa.
Mi-au facut surprize minunate.
In primul rand am primit ghivece cu flori si nu "flori rupte". Florile in ghiveci traiesc mult. Si eu voi trai foarte mult. Mesajul florilor a fost clar. Am primit violete de Parma, flori folosite in antichitate pentru tratarea afectiunilor capului. Asta inseamna ca cei de la care am primit acest ghiveci imi doresc sa fiu bine "cu capul".
Am primit tort. Poate ati vazut poza pe facebook. A fost minunat! Poate cel mai frumos tort din viata mea.
Am primit ce-mi doream. Am primit obiecte cu durata lunga de viata, pe care le pot folosi muuulti ani de acum inainte. Nici nu ma asteptam. Nasa are o memorie de elefant. Nu stiu nici cand si nici cum i-am spus ce-mi doresc de ziua mea. Si impreuna cu alti prieteni, mi-au facut dorinta cadou!
Ii multumesc lui Dumnezeu, lui Ahura Mmazda sau cum vreti voi, ca mi-a dat prieteni minunati, carora le pasa de mine. Au facut sacrificii sa-mi fie alaturi si sa ma bucure si pentru asta le multumesc din suflet.
P.S. Multumiri speciale sotului meu care ma iubeste neconditionat pentru efortul, sustinerea, dragostea si daruirea pe care le face si mi le ofera in fiecare clipa, cu care m-a "crescut" in ultimii 6 ani si cu care voi imbatrani.
P.S. 2. Stiti voi....promit sa nu mai plang, dar va multumesc din inima!
miercuri, 14 septembrie 2016
Despre gradinita.
Fata noastra a primit de la Dumnezeu o familie mare si frumoasa.
Mai are doi strabunici, 4 bunici si matusi, unchi, matusele si unchiuleti....fara numar...
E foarte iubita si alintata de toata lumea.
In prima zi de gradinita am plecat cu printesa impreuna cu tati, mamaita Cristina si tataita Marius. Mamaie a fost libera de la serviciu si tataie....pensionar....
Mamaita "Speanta" si tataie "Mica" au fost la serviciu.
"-Maia, ce-ti aduce tie tataie de la serviciu?"
"-Banii!!!!":)))
Radem, glumim, dar asa e...n-au putut sa vina in prima zi dar fac tot posibilul si chiar le iese minunat, sa aiba grija de nevoile nepoatei. Si prin "sa aiba grija" ma refer la sa-i asigure tot ce nu putem noi. De la haine de cea mai buna calitate pana la bani de "buzunar" pentru Maia....nu mai vorbim ca si pentru mami si tati:))
Asa ca Maia nu s-a suparat ca nu au putut sa vina...
Am ajuns la gradi si a fost minunat...s-a dus direct la jucarii si la copii.
Fericirea a durat cam o ora cand, dupa ce au inceput toti copiii sa planga, a inceput si ea...
Am plecat acasa, cu promisiunea sa revenim a doua zi.
Si am revenit. S-a dus din nou direct la jucarii, usa s-a inchis, parintii au plecat.
Mami si-a luat inima in dinti si a lasat-o toata ziua. A plans, nu a dormit deloc si a racit.
Am mers a treia zi pana la gradinita si copilul s-a agatat de usa de la intrare in plansete....
Asa ca suntem in "medical" si din a treia zi de gradinita.....stam acasa:))
Un inceput bun, zic...:))
Incercam iar dupa ce ne facem bine!
Mai are doi strabunici, 4 bunici si matusi, unchi, matusele si unchiuleti....fara numar...
E foarte iubita si alintata de toata lumea.
In prima zi de gradinita am plecat cu printesa impreuna cu tati, mamaita Cristina si tataita Marius. Mamaie a fost libera de la serviciu si tataie....pensionar....
Mamaita "Speanta" si tataie "Mica" au fost la serviciu.
"-Maia, ce-ti aduce tie tataie de la serviciu?"
"-Banii!!!!":)))
Radem, glumim, dar asa e...n-au putut sa vina in prima zi dar fac tot posibilul si chiar le iese minunat, sa aiba grija de nevoile nepoatei. Si prin "sa aiba grija" ma refer la sa-i asigure tot ce nu putem noi. De la haine de cea mai buna calitate pana la bani de "buzunar" pentru Maia....nu mai vorbim ca si pentru mami si tati:))
Asa ca Maia nu s-a suparat ca nu au putut sa vina...
Am ajuns la gradi si a fost minunat...s-a dus direct la jucarii si la copii.
Fericirea a durat cam o ora cand, dupa ce au inceput toti copiii sa planga, a inceput si ea...
Am plecat acasa, cu promisiunea sa revenim a doua zi.
Si am revenit. S-a dus din nou direct la jucarii, usa s-a inchis, parintii au plecat.
Mami si-a luat inima in dinti si a lasat-o toata ziua. A plans, nu a dormit deloc si a racit.
Am mers a treia zi pana la gradinita si copilul s-a agatat de usa de la intrare in plansete....
Asa ca suntem in "medical" si din a treia zi de gradinita.....stam acasa:))
Un inceput bun, zic...:))
Incercam iar dupa ce ne facem bine!
Despre gradinita.
Fata noastra a primit de la Dumnezeu o familie mare si frumoasa.
Mai are doi strabunici, 4 bunici si matusi, unchi, matusele si unchiuleti....fara numar...
E foarte iubita si alintata de toata lumea.
In prima zi de gradinita am plecat cu printesa impreuna cu tati, mamaita Cristina si tataita Marius. Mamaie a fost libera de la serviciu si tataie....pensionar....
Mamaita "Speanta" si tataie "Mica" au fost la serviciu.
"-Maia, ce-ti aduce tie tataie de la serviciu?"
"-Banii!!!!":)))
Radem, glumim, dar asa e...n-au putut sa vina in prima zi dar fac tot posibilul si chiar le iese minunat, sa aiba grija de nevoile nepoatei. Si prin "sa aiba grija" ma refer la sa-i asigure tot ce nu putem noi. De la haine de cea mai buna calitate pana la bani de "buzunar" pentru Maia....nu mai vorbim ca si pentru mami si tati:))
Asa ca Maia nu s-a suparat ca nu au putut sa vina...
Am ajuns la gradi si a fost minunat...s-a dus direct la jucarii si la copii.
Fericirea a durat cam o ora cand, dupa ce au inceput toti copiii sa planga, a inceput si ea...
Am plecat acasa, cu promisiunea sa revenim a doua zi.
Si am revenit. S-a dus din nou direct la jucarii, usa s-a inchis, parintii au plecat.
Mami si-a luat inima in dinti si a lasat-o toata ziua. A plans, nu a dormit deloc si a racit.
Am mers a treia zi pana la gradinita si copilul s-a agatat de usa de la intrare in plansete....
Asa ca suntem in "medical" si din a treia zi de gradinita.....stam acasa:))
Un inceput bun, zic...:))
Incercam iar dupa ce ne facem bine!
Mai are doi strabunici, 4 bunici si matusi, unchi, matusele si unchiuleti....fara numar...
E foarte iubita si alintata de toata lumea.
In prima zi de gradinita am plecat cu printesa impreuna cu tati, mamaita Cristina si tataita Marius. Mamaie a fost libera de la serviciu si tataie....pensionar....
Mamaita "Speanta" si tataie "Mica" au fost la serviciu.
"-Maia, ce-ti aduce tie tataie de la serviciu?"
"-Banii!!!!":)))
Radem, glumim, dar asa e...n-au putut sa vina in prima zi dar fac tot posibilul si chiar le iese minunat, sa aiba grija de nevoile nepoatei. Si prin "sa aiba grija" ma refer la sa-i asigure tot ce nu putem noi. De la haine de cea mai buna calitate pana la bani de "buzunar" pentru Maia....nu mai vorbim ca si pentru mami si tati:))
Asa ca Maia nu s-a suparat ca nu au putut sa vina...
Am ajuns la gradi si a fost minunat...s-a dus direct la jucarii si la copii.
Fericirea a durat cam o ora cand, dupa ce au inceput toti copiii sa planga, a inceput si ea...
Am plecat acasa, cu promisiunea sa revenim a doua zi.
Si am revenit. S-a dus din nou direct la jucarii, usa s-a inchis, parintii au plecat.
Mami si-a luat inima in dinti si a lasat-o toata ziua. A plans, nu a dormit deloc si a racit.
Am mers a treia zi pana la gradinita si copilul s-a agatat de usa de la intrare in plansete....
Asa ca suntem in "medical" si din a treia zi de gradinita.....stam acasa:))
Un inceput bun, zic...:))
Incercam iar dupa ce ne facem bine!
sâmbătă, 10 septembrie 2016
Viata mea si despre prioritati.
Fiecare in viata are libertatea de a-si alege ce si cum traieste. Cred ca oamenii se imprietenesc si construiesc relatii in functie de obiectivele comune, interese, pasiuni si placeri.
Cand ne-am ales nasii de cununie si botez pentru fata noastra, eu una, am tinut cont ca ei sa fie un model. Si sunt! Nasii nostri au facut si fac TOT ce e omeneste posibil pentru copilul lor. Copilul este extraordinar si se vede ca traieste in dragoste, daruire, atentie, pasiune si perseverenta. Asa ca, de la ei am invatat ca principala prioritate in viata unei familii este si trebuie sa fie copilul. Nasa isi petrece fiecare clipa din timpul liber pentru copil! Si mi se pare normal sa fie asa: fie ca ii gateste, ca il ajuta la teme, ca ii explica ceva, ca il plimba, ca ii cumpara cele necesare sau ca se uita impreuna la un film, totul pentru copil.
Majoritatea activitatilor pe care le desfasor sunt pentru copil. Principalul motiv pentru care eu si sotul meu ne trezim dimineata e fata noastra. Este evident ca e mica si ca are nevoie de toata atentia. Activitati de pictura, desen, dans, cantecele si poezii, plimbari, joaca, limba straina.....care ocupa timp si nervi. Sigur, cu un copil atat de mic "lucrezi" 10 minute zilnic si asta atunci cand vrea el....si trebuie sa fii pe faza....
In fine, ce se intampla cu restul de activitati si cum imi prioritizez (singura de data asta) activitatile in viata?
Pai tinand cont de postarea anterioara, va spun ca nici o problema nu trebuie sa ramana nerezolvata!
De ce? Pentru ca rezolvarea problemelor imi da mie o stare psihica buna si ma linisteste.
Ce probleme rezolv?
Problemele de sanatate ale mele si ale familiei, probleme cotidiene ale familiei, probleme pe care le aud ale altora si imi e la indemana sa le rezolv...
O sa spuneti ca ma stresez prea tare. Ei bine, NU!
Eu sunt construita si educata sa acumulez informatii. Toata viata mea am invatat ceva si creierul meu, acum bolnav, a fost ocupat sa acumuleze informatii pretioase si pe care mai tarziu sa le folosesc. Daca pentru unii relaxarea inseamna o plimbare la munte, pentru mine inseamna sa ma documentez cu privire la un subiect care ma intereseaza la un moment dat.
Eu ca sa functionez trebuie sa stiu!
Asa ca, in permanenta caut informatii care ma ajuta sa rezolv diverse probleme (de la retete de muraturi si pana la legi, proceduri, etc) si, in urma rezolvarilor, eu sunt fericita!
Sunt diferita, nu nebuna! Asa cred....Bine ca as minti sa spun ca nu-mi place sa merg la munte...sau sa petrec timp cu prietenii la o cafea...sau sa fac ceva doar cu sotul meu si sa iau o pauza de "copil" de cateva ore sau chiar zile la un interval mai mare de timp. Dar timpul asta imi da mie posibilitatea sa gandesc si sa vad ce-ar mai trebui sa fac sa evoluez in anumite directii. Imi creaza spatiu sa vad de la distanta nivelul la care sunt si unde vreau sa ajung. Totodata ma gandesc si cum sa ajung acolo....
Cred ca d-aia am metastazele astea:)) Astea s-au nascut cu mine si mi-au alimentat "setea" de a afla cat mai mult!:)))))))))))
Nu indraznesc sa critic pe nimeni, drept pentru care cei care au alta ordine in viata nu trebuie sa se simta jigniti de postarea mea.
Sunt oameni care nu au copii, care au copii si sunt ajutati de altcineva in cresterea lor (au bone, bunici, etc ) si cu care copiii petrec majoritatea timpului, sunt persoane care nu vor sa invete sau persoane pentru care principalul motiv pentru care se trezesc dimineata sunt ei insisi. Nu e gresit, cred, dar eu sunt altfel.
Cand ne-am ales nasii de cununie si botez pentru fata noastra, eu una, am tinut cont ca ei sa fie un model. Si sunt! Nasii nostri au facut si fac TOT ce e omeneste posibil pentru copilul lor. Copilul este extraordinar si se vede ca traieste in dragoste, daruire, atentie, pasiune si perseverenta. Asa ca, de la ei am invatat ca principala prioritate in viata unei familii este si trebuie sa fie copilul. Nasa isi petrece fiecare clipa din timpul liber pentru copil! Si mi se pare normal sa fie asa: fie ca ii gateste, ca il ajuta la teme, ca ii explica ceva, ca il plimba, ca ii cumpara cele necesare sau ca se uita impreuna la un film, totul pentru copil.
Majoritatea activitatilor pe care le desfasor sunt pentru copil. Principalul motiv pentru care eu si sotul meu ne trezim dimineata e fata noastra. Este evident ca e mica si ca are nevoie de toata atentia. Activitati de pictura, desen, dans, cantecele si poezii, plimbari, joaca, limba straina.....care ocupa timp si nervi. Sigur, cu un copil atat de mic "lucrezi" 10 minute zilnic si asta atunci cand vrea el....si trebuie sa fii pe faza....
In fine, ce se intampla cu restul de activitati si cum imi prioritizez (singura de data asta) activitatile in viata?
Pai tinand cont de postarea anterioara, va spun ca nici o problema nu trebuie sa ramana nerezolvata!
De ce? Pentru ca rezolvarea problemelor imi da mie o stare psihica buna si ma linisteste.
Ce probleme rezolv?
Problemele de sanatate ale mele si ale familiei, probleme cotidiene ale familiei, probleme pe care le aud ale altora si imi e la indemana sa le rezolv...
O sa spuneti ca ma stresez prea tare. Ei bine, NU!
Eu sunt construita si educata sa acumulez informatii. Toata viata mea am invatat ceva si creierul meu, acum bolnav, a fost ocupat sa acumuleze informatii pretioase si pe care mai tarziu sa le folosesc. Daca pentru unii relaxarea inseamna o plimbare la munte, pentru mine inseamna sa ma documentez cu privire la un subiect care ma intereseaza la un moment dat.
Eu ca sa functionez trebuie sa stiu!
Asa ca, in permanenta caut informatii care ma ajuta sa rezolv diverse probleme (de la retete de muraturi si pana la legi, proceduri, etc) si, in urma rezolvarilor, eu sunt fericita!
Sunt diferita, nu nebuna! Asa cred....Bine ca as minti sa spun ca nu-mi place sa merg la munte...sau sa petrec timp cu prietenii la o cafea...sau sa fac ceva doar cu sotul meu si sa iau o pauza de "copil" de cateva ore sau chiar zile la un interval mai mare de timp. Dar timpul asta imi da mie posibilitatea sa gandesc si sa vad ce-ar mai trebui sa fac sa evoluez in anumite directii. Imi creaza spatiu sa vad de la distanta nivelul la care sunt si unde vreau sa ajung. Totodata ma gandesc si cum sa ajung acolo....
Cred ca d-aia am metastazele astea:)) Astea s-au nascut cu mine si mi-au alimentat "setea" de a afla cat mai mult!:)))))))))))
Nu indraznesc sa critic pe nimeni, drept pentru care cei care au alta ordine in viata nu trebuie sa se simta jigniti de postarea mea.
Sunt oameni care nu au copii, care au copii si sunt ajutati de altcineva in cresterea lor (au bone, bunici, etc ) si cu care copiii petrec majoritatea timpului, sunt persoane care nu vor sa invete sau persoane pentru care principalul motiv pentru care se trezesc dimineata sunt ei insisi. Nu e gresit, cred, dar eu sunt altfel.
vineri, 9 septembrie 2016
Viata cu metastaze cerebrale
Cei mai multi dintre voi stiti deja povestea mea. Asa ca nu o sa mai repet cum, de ce sau cand s-a intamplat.
Va povestesc in schimb ceea ce mi se intampla mie, desi sper sa nu va foloseasca niciodata si sa nu tineti cont de asta pentru nimeni....
Inainte de a incepe radioterapia am urmat un tratament cu dexametazona injectabil, pentru aproape o luna.
Am avut reactii adverse de la cortizon: fata de luna plina, transpiratii excesive pe fata, tremuraturi ale membrelor, hipocalcemie (cu tetanie si carcei), stari de agitatie, nervozitate, lipsa de somn, confuzie....piele fina, ingrasat 7Kg, candida pe tractul digestiv, practic majoritatea reactiilor adverse.
Rezultatul a fost micsorarea unuia dintre edeme...destul de putin...
Am inceput si terminat radioterapia, iar in timpul acesteia am facut perfuzii cu manitol si injectii cu dexa. Starile sunt greu de explicat. Pe langa reactiile la dexa s-a adaugat imposibilitatea fizica si psihica de a mai face ceva. Adica de a merge, de a socializa si uneori de a vorbi.
Am terminat si am inceput sa iau pastile cu medrol. Acesta trebuie scazut (doza) la fiecare 5 zile (conform indicatiilor medicului) dar si el da reactii ca si dexa....practic aceleasi...
Cum sunt eu:
1. Am toate reactiile adverse povestite mai sus
2. Mi se blocheaza articulatille, in special genunchii si am senzatia ca nu ma mai "asculta" picioarele.
3. Am momente in care unul dintre ochi "nu mai vrea" (ochiul stang)
4. Am stari de confuzie, panica, nu stiu daca vorbesc bine, nu mai utilizez cuvintele corect, nu mai stiu daca ceea ce fac e corect sau nu. E cel mai rau....cei care ma cunosc stiu ca sufar de "sindrom"...sau macar sufeream...si acum ma gandesc de doua ori inainte sa spun un plural amarat...
Mi s-a distorsionat gandirea si actionez gresit fata de membrii familiei, de prieteni, de tot. Sunt pe alta lume...Sunt speriata de situatia asta dar sper ca dupa ce voi termina tratamentul lucrul asta se va repara. Fac eforturi colosale sa scriu cat de cat bine postarea asta si sa port o conversatie. Sar de la o idee la alta si nu las pe nimeni sa vorbeasca, pentru ca mi se pare mie ca ce am de zis e cel mai important......din pacate realizez dupa sau poate niciodata....Sunt permanent agitata si vreau sa detin controlul anumitor probleme...control pe care nu mai sunt capabila sa il detin si iau masuri extreme, care nu sunt corecte si afecteaza familia....ex: ascund lucruri, nu cer ajutor, vreau sa rezolv eu probleme de care nu mmai sunt in stare....Nu mai pot sa duc o sacosa de 2Kg. Ca ma doare capul...ca e grea...Si-mi mai cade si parul de la radioterapie
Practic, sunt o leguma care mai poate sa calce rufe:))si p-alea prost:))
Cu "moraru'" stau bine:
O sa traiesc pana la 85 de ani! Asta stiu sigur! Bine, daca o sa am cu ce sa sustin tratamentele si lupta "nedecontabila" de CASA de asigurari....
De bani? Sa nu ma intrebati! Am primit ajutor pana acum, iar la o parte vom plati rate....5 ani....pentru restul s-a mobilizat familia. Nu pot duce publicitate in vederea strangerii de fonduri. Oricum nu te ajuta nimeni pentru cheltuieli "nedecontabile". Drumuri, taxiuri si mai stiti voi.....medicamentele teoretic ar trebui sa fie gratuite, dar, pentru 15 pastile care costa 11 lei te duci la alt spital (pana unde taaxiul dus intors e 60 lei) stai la coada ore in sir, iei reteta si te duci la farmacie....Iti e sete si foame si mai dai minim 10 lei pe ceva de "supravietuit" si niste pastile de 11 lei te costa, in fapt, 70. Nu? Cine deconteaza? Matusa, socrii, sotul....
5. Bataia de joc a statului Roman ....
Dupa indemnizatia de crestere copil, cat Concediu Medical am? 18 luni maxim. Ce bani iau? 650lei/luna!!!!!!
Am facut cerere scrisa catre ministerul muncii si casa de sanatate si mi-au spus ca este corect calculul indemnizatiei de concediu medical (ceea ce stiam) si ca vor tine cont de parerea mea la o eventuala modificare a legii....:))
Bataie de joc! Maxima!!!!!!!
Va povestesc in schimb ceea ce mi se intampla mie, desi sper sa nu va foloseasca niciodata si sa nu tineti cont de asta pentru nimeni....
Inainte de a incepe radioterapia am urmat un tratament cu dexametazona injectabil, pentru aproape o luna.
Am avut reactii adverse de la cortizon: fata de luna plina, transpiratii excesive pe fata, tremuraturi ale membrelor, hipocalcemie (cu tetanie si carcei), stari de agitatie, nervozitate, lipsa de somn, confuzie....piele fina, ingrasat 7Kg, candida pe tractul digestiv, practic majoritatea reactiilor adverse.
Rezultatul a fost micsorarea unuia dintre edeme...destul de putin...
Am inceput si terminat radioterapia, iar in timpul acesteia am facut perfuzii cu manitol si injectii cu dexa. Starile sunt greu de explicat. Pe langa reactiile la dexa s-a adaugat imposibilitatea fizica si psihica de a mai face ceva. Adica de a merge, de a socializa si uneori de a vorbi.
Am terminat si am inceput sa iau pastile cu medrol. Acesta trebuie scazut (doza) la fiecare 5 zile (conform indicatiilor medicului) dar si el da reactii ca si dexa....practic aceleasi...
Cum sunt eu:
1. Am toate reactiile adverse povestite mai sus
2. Mi se blocheaza articulatille, in special genunchii si am senzatia ca nu ma mai "asculta" picioarele.
3. Am momente in care unul dintre ochi "nu mai vrea" (ochiul stang)
4. Am stari de confuzie, panica, nu stiu daca vorbesc bine, nu mai utilizez cuvintele corect, nu mai stiu daca ceea ce fac e corect sau nu. E cel mai rau....cei care ma cunosc stiu ca sufar de "sindrom"...sau macar sufeream...si acum ma gandesc de doua ori inainte sa spun un plural amarat...
Mi s-a distorsionat gandirea si actionez gresit fata de membrii familiei, de prieteni, de tot. Sunt pe alta lume...Sunt speriata de situatia asta dar sper ca dupa ce voi termina tratamentul lucrul asta se va repara. Fac eforturi colosale sa scriu cat de cat bine postarea asta si sa port o conversatie. Sar de la o idee la alta si nu las pe nimeni sa vorbeasca, pentru ca mi se pare mie ca ce am de zis e cel mai important......din pacate realizez dupa sau poate niciodata....Sunt permanent agitata si vreau sa detin controlul anumitor probleme...control pe care nu mai sunt capabila sa il detin si iau masuri extreme, care nu sunt corecte si afecteaza familia....ex: ascund lucruri, nu cer ajutor, vreau sa rezolv eu probleme de care nu mmai sunt in stare....Nu mai pot sa duc o sacosa de 2Kg. Ca ma doare capul...ca e grea...Si-mi mai cade si parul de la radioterapie
Practic, sunt o leguma care mai poate sa calce rufe:))si p-alea prost:))
Cu "moraru'" stau bine:
O sa traiesc pana la 85 de ani! Asta stiu sigur! Bine, daca o sa am cu ce sa sustin tratamentele si lupta "nedecontabila" de CASA de asigurari....
De bani? Sa nu ma intrebati! Am primit ajutor pana acum, iar la o parte vom plati rate....5 ani....pentru restul s-a mobilizat familia. Nu pot duce publicitate in vederea strangerii de fonduri. Oricum nu te ajuta nimeni pentru cheltuieli "nedecontabile". Drumuri, taxiuri si mai stiti voi.....medicamentele teoretic ar trebui sa fie gratuite, dar, pentru 15 pastile care costa 11 lei te duci la alt spital (pana unde taaxiul dus intors e 60 lei) stai la coada ore in sir, iei reteta si te duci la farmacie....Iti e sete si foame si mai dai minim 10 lei pe ceva de "supravietuit" si niste pastile de 11 lei te costa, in fapt, 70. Nu? Cine deconteaza? Matusa, socrii, sotul....
5. Bataia de joc a statului Roman ....
Dupa indemnizatia de crestere copil, cat Concediu Medical am? 18 luni maxim. Ce bani iau? 650lei/luna!!!!!!
Am facut cerere scrisa catre ministerul muncii si casa de sanatate si mi-au spus ca este corect calculul indemnizatiei de concediu medical (ceea ce stiam) si ca vor tine cont de parerea mea la o eventuala modificare a legii....:))
Bataie de joc! Maxima!!!!!!!
Metastaze cerebrale...???!!!
Dupa cum stiti, acum un an am fost diagnosticata cu cancer de san in stadiul 1c-2a. Un stadiu mic, polichimiotratat si radiotratat in cele mai bune conditii, cu rezultate bune. Sau nu...
Dupa 10 luni de la prima operatie, m-am "pricopsit" cu un granulom de fir chiar sub operatie. Stiti: ecografie, chirurgie, operatie 2, acelasi chin.....coafura rezista....Dupa tratamentul postoperator cu ciprinol (10 zile), am inceput sa am dureri de cap.
CUM INCEPE COSMARUL?
Simteam o presiune in cap, care pornea din urechi (mi se distorsiona auzul) si cu durere din frunte pana in ceafa. Am vazut intai un ORL-ist, in speranta ca ar putea fi niste banale dopuri in urechi. Surpriza? Nu erau...
Am vazut un neurolog care mi-a dat o galeata de medicatie, cu indicatia sa revin la control dupa 10 zile. In 5 le eram la usa femeii, intr-o stare mult mai rea decat fusesem prima data...helpless
Mi s-a recomandat un CT fara substanta de contrast, pe care l-am achitat si facut imediat.
Intrebarea 1 pe care am primit-o: Aveti cumva un AVC?
Raspunsul a fost ca nu si ca am un cancer de san......etc. Rezultat final: determinari secundare (3 bucati) cu edeme de diferite dimensiuni. adica metastaze cerebrale.
Imediat am plecat la Bucuresti, unde, dupa multe controale alergologice si chin am facut un prim RMN cerebral cu substanta de contrast. Am primit filmul si CD-ul cu care m-am plimbat la toti neurologii si neurochirurgii de renume si nu numai din Bucuresti.
Raspunsuri???:))) HAHAHAHAHA . De la fiecare alt raspuns....alta solutie.....acelasi diagnostic, mai ales tinandu-se seama de bola de baza, respectiv cancerul...
Asa ca: cele 3 metastaze sunt de fapt 5.
Dr 1: Operam una si pentru restul faceti Gamma Knife
Dr 2: Operati una si nu merge Gamma Knife ci radioterape whole brain
Dr 3: Nu operati nimic! Nu merge Gamma Knife, facem radioterapie WHOLE BRAIN
Dr4: Eu nu va operez ca intrati in coma in postoperator....asa ca daca nu merge Gamma Knife, fuga la radio......
Dr 5: Da, tinand cont de context, sunt metastaze cerebrale. Eu unul nu m-as opera, ci as face radioterapie pe tot capul
Dr 6: Ba, eu nu cred ca sunt metastaze....e imposibil. Du-te si mai fa un RMN la dr 7 (Sanador, Virgil Ionesscu, 1000lei.....)
Zis si facut programare la Sanador, efectuat RMN in data de 29.08.2016....azi 09.09.2016 am sunat pt rezultatul scris si inca nu e gata, in timp ce eu....
Am facut cele 5 sedinte de radioterapie WHOLE BRAIN....se mai numeste radioterapie paliativa:)
Pe mine radioterapia asta o sa ma salveze!
Astept luni rezultatul scris al RMN. As lesina de ras si as turba daca acest medic ar zice ca nu sunt metastaze.......
Dupa 10 luni de la prima operatie, m-am "pricopsit" cu un granulom de fir chiar sub operatie. Stiti: ecografie, chirurgie, operatie 2, acelasi chin.....coafura rezista....Dupa tratamentul postoperator cu ciprinol (10 zile), am inceput sa am dureri de cap.
CUM INCEPE COSMARUL?
Simteam o presiune in cap, care pornea din urechi (mi se distorsiona auzul) si cu durere din frunte pana in ceafa. Am vazut intai un ORL-ist, in speranta ca ar putea fi niste banale dopuri in urechi. Surpriza? Nu erau...
Am vazut un neurolog care mi-a dat o galeata de medicatie, cu indicatia sa revin la control dupa 10 zile. In 5 le eram la usa femeii, intr-o stare mult mai rea decat fusesem prima data...helpless
Mi s-a recomandat un CT fara substanta de contrast, pe care l-am achitat si facut imediat.
Intrebarea 1 pe care am primit-o: Aveti cumva un AVC?
Raspunsul a fost ca nu si ca am un cancer de san......etc. Rezultat final: determinari secundare (3 bucati) cu edeme de diferite dimensiuni. adica metastaze cerebrale.
Imediat am plecat la Bucuresti, unde, dupa multe controale alergologice si chin am facut un prim RMN cerebral cu substanta de contrast. Am primit filmul si CD-ul cu care m-am plimbat la toti neurologii si neurochirurgii de renume si nu numai din Bucuresti.
Raspunsuri???:))) HAHAHAHAHA . De la fiecare alt raspuns....alta solutie.....acelasi diagnostic, mai ales tinandu-se seama de bola de baza, respectiv cancerul...
Asa ca: cele 3 metastaze sunt de fapt 5.
Dr 1: Operam una si pentru restul faceti Gamma Knife
Dr 2: Operati una si nu merge Gamma Knife ci radioterape whole brain
Dr 3: Nu operati nimic! Nu merge Gamma Knife, facem radioterapie WHOLE BRAIN
Dr4: Eu nu va operez ca intrati in coma in postoperator....asa ca daca nu merge Gamma Knife, fuga la radio......
Dr 5: Da, tinand cont de context, sunt metastaze cerebrale. Eu unul nu m-as opera, ci as face radioterapie pe tot capul
Dr 6: Ba, eu nu cred ca sunt metastaze....e imposibil. Du-te si mai fa un RMN la dr 7 (Sanador, Virgil Ionesscu, 1000lei.....)
Zis si facut programare la Sanador, efectuat RMN in data de 29.08.2016....azi 09.09.2016 am sunat pt rezultatul scris si inca nu e gata, in timp ce eu....
Am facut cele 5 sedinte de radioterapie WHOLE BRAIN....se mai numeste radioterapie paliativa:)
Pe mine radioterapia asta o sa ma salveze!
Astept luni rezultatul scris al RMN. As lesina de ras si as turba daca acest medic ar zice ca nu sunt metastaze.......
marți, 24 mai 2016
Cum vine, cum o primesti si cum pleaca boala? Despre cancer si alte "distractii"....
Cand am aflat prima oara ca am cancer la san, lumea s-a prabusit.
Nu stiu cum au acceptat sau cum s-au comportat alte femei, dar pentru mine a fost un punct critic.
Viata a capatat alt sens si dintr-o data, lucruri pe care nu le vedeam au inceput sa-si schimbe forma, substanta si importanta pentru mine.
Prima reactie a fost de teama. Si teama a ramas si va ramane toata viata. Cancerul nu te doare, nu stranuti de la boala asta si nici nu te mananca nicaieri ca sa-ti dai seama cand apare sau, mai rau, cand reapare. Nu sti niciodata ca te-ai vindecat si in permanenta esti in alerta, deci stai cu teama.
A doua reactie a fost de revolta. De ce mie? Pentru ca era randul meu. Dar TOATA lumea are o cunostinta care s-a operat si traieste bine merci de 25 de ani. Dar ce kilu' meu inseamna bine merci?
Pai la mine, dupa toate "procedurile", acest "bine merci" inseamna ca pot sa fac mici lucruri, pe langa casa......
Adica tanti care traieste de 25 de ani "bine merci" se sterge singura la cur (scuzati expresia), isi pune singura in farfurie si da si cu o matura in zilele bune? Sau daca trage puternic de ea suporta un program de 8 ore la un serviciu unde o platesc din simpatie...nu c-ar mai fi in stare sa faca efectiv ceva?!!!
Nu am inteles complet despre ce e vorba dar la mine lucrurile sunt complicate:
- uit. Si nu uit chestii elaborate. Uit nume de obiecte sau chestii uzuale: ex: cheie, algocalmin, certificat, act aditional, copac
- ma dor picioarele. Bai nene, ma dor de zici ca le am luxate sau ceva. Daca stau 2 ore in picioare, mai bine le tai!!!
- ma doare sanul operat! Stiu, mi s-a zis ca o sa ma mai doara muult timp si ca sa iau paracetamol:))). Pai daca as lua cate un paracetamol de cate ori ma doare, as comanda un vagon pe saptamana:))
- obosesc. O oboseala crunta, de parca am sapat doua hectare in ultima jumatate de zi, si nu reusesc sa ma adun deloc.
- sunt nervoasa. Dar am niste "spume" de-ai zice ca am boala pe cineva, nu alta!
Cea mai cumplita, care nu te astepti sa te afecteze, e familia.
In primul rand copilul. Cum faci sa ii spui copilului ca tu, ma-sa, singura lui mama, ai cancer. Am certitudinea ca fii-mea, atat cat am fost eu plecata si mai ales la radioterapie, s-a simtit abandonata. Am gasit-o stresata, plangea din orice si acum, uneori, cand ma duc doar pana in alta camera plange dupa mine.... Chestia asta pe mine ma termina. NU VREAU sa creasca fara mine! Vreau sa stie ca lupt sa ii fiu alaturi in fiecare clipa si orice ar fi si oricum, o sa mor de batranete si ca boala asta nu o sa ne desparta niciodata.Si cu toate astea nu pot sa ii dau asigurari ca asa va fi......imi e teama iar.....
Apoi sotul. Credea ca poate rezolva orice problema ar aparea. Credea ca ne poate proteja de orice rau....aparent nu e chiar asa si in fata unei astfel de provocari pana si eroul familiei e neputincios. Ce sa faca? Ceea ce face oricum: sa te iubeasca si sa te sustina. Cum ii spui lui ca a aparut boala si ca se poate sa mori de batranete dar in acelasi timp sa-i explici ca viata va fi presarata de "nu pot-uril" tale?
-Imi calci si mie, te rog o camasa?
-Nu pot, sunt obosita!
-Hai mai repede ca incepe ploaia!
-Nu pot, ca ma dor picioarele!
Si plm.....nu pot nimic!!!!!
Cum ii spui omului astuia ca ai vrea, ca daca mori tu, sa-si refaca viata dar in acelasi timpnu vrei sa se gandeasca macar sa aduca alta "mama" la copilul tau? Cum ii spui ca ti-e frica de te caci pe tine (scuze din nou) de boala asta? CUUUUMMM????
Apoisunt parintii, Bai, trai-v-ar voua, eu daca o aud pe fii-mea tusind, sunt in prag de infart.
Sa-mi bag piciorul daca pot, vreau sau sunt in stare sa ma gandesc prin ce-au trecut ai mei. Zau asa! Cum sa vina fii-ta la tine si sa-ti zica, senin, "mama, am cancer".
Eu asa am facut! Cred ca a murit jumatate din fiecare la aflarea vestii. Nu vreau sa fiu niciodata, nici macar in gluma in locul lor. In momentul ala, ca si parinte, iti doresti, cred, sa nu fii!Habar nu am ! Ce sa faci? Cum sa-ti ajuti copilul? I-ai da si inima si creierul si viata numai sa nu fie suspectat de asa ceva! Nu vreau sa mai dezbat asta. Ma doare prea tare...si eu sunt mama.......
Si apoi vii tu: Te va durea. Plm e vre-unul viu care sa-si doreasca sa moara in dureri? NU! Dar boala asta te va durea! Si te va durea pana s-o indura Bunul Dumnezeu sa te ia.
Chimioterapia. Horror. Ceva mai urat in viata asta, pentru tine ca individ, nu exista. Nu cred c-as mai face fata unei alte serii si sper sa nu mai am nevoie niciodata.
Limitele. Pai nu mai sunt buna de nimic. Nu mai pot sa fac efort, nu mai pot sa ma concentrez, nu mai sunt in stare de nimic.
Si mai e ceva. Te intalnesti cu cate un cunoscut pe strada care stie ce problema ai avut si-ti zice: dar arati foarte bine! Te simti bine, nu-i asa?
Si tu ii zici :" Multumesc lui Dumnezeu, sunt bine". Asta e varianta politicoasa si pe care si-o doreste bolnavul de cancer. Ce sa-i zici omului:" Bai, am trecut de faza in care eram de cacat (scuze iar) ca n-aveam fir de par pe corp si acum aproape ca arat a baietel, desi daca te uiti atent, sunt femeie, Am parul pe cap de aproape 2 cm intregi si-mi sta ca dracu', dar macar acum nu mai port caciula aia de plastic si nu-mi mai desenez sprancenele pe piele....Sunt foarte obosita si fizic si psihic si ce plm vrei sa spui cu "arati bine"??? Te asteptai sa am 15Kg sa fiu in scaun cu rotile, sa mananc cu paiul si sa vorbesc monosilabic? Sau sa ma incui in casa sa astept sa-mi vina randul la "decese"?
Plm. arat ca un om care vine dupa o boala naspa. Arat!
Nu ies pe strada sau la bar sau undeva ca sa fiu complimentata! Si inainte sa ma imbolnavesc aveam oglinda si acum folosesc si am acelasi ochi critic! Ma vad si eu!
In fine...............om trai si om vedea!
Nu stiu cum au acceptat sau cum s-au comportat alte femei, dar pentru mine a fost un punct critic.
Viata a capatat alt sens si dintr-o data, lucruri pe care nu le vedeam au inceput sa-si schimbe forma, substanta si importanta pentru mine.
Prima reactie a fost de teama. Si teama a ramas si va ramane toata viata. Cancerul nu te doare, nu stranuti de la boala asta si nici nu te mananca nicaieri ca sa-ti dai seama cand apare sau, mai rau, cand reapare. Nu sti niciodata ca te-ai vindecat si in permanenta esti in alerta, deci stai cu teama.
A doua reactie a fost de revolta. De ce mie? Pentru ca era randul meu. Dar TOATA lumea are o cunostinta care s-a operat si traieste bine merci de 25 de ani. Dar ce kilu' meu inseamna bine merci?
Pai la mine, dupa toate "procedurile", acest "bine merci" inseamna ca pot sa fac mici lucruri, pe langa casa......
Adica tanti care traieste de 25 de ani "bine merci" se sterge singura la cur (scuzati expresia), isi pune singura in farfurie si da si cu o matura in zilele bune? Sau daca trage puternic de ea suporta un program de 8 ore la un serviciu unde o platesc din simpatie...nu c-ar mai fi in stare sa faca efectiv ceva?!!!
Nu am inteles complet despre ce e vorba dar la mine lucrurile sunt complicate:
- uit. Si nu uit chestii elaborate. Uit nume de obiecte sau chestii uzuale: ex: cheie, algocalmin, certificat, act aditional, copac
- ma dor picioarele. Bai nene, ma dor de zici ca le am luxate sau ceva. Daca stau 2 ore in picioare, mai bine le tai!!!
- ma doare sanul operat! Stiu, mi s-a zis ca o sa ma mai doara muult timp si ca sa iau paracetamol:))). Pai daca as lua cate un paracetamol de cate ori ma doare, as comanda un vagon pe saptamana:))
- obosesc. O oboseala crunta, de parca am sapat doua hectare in ultima jumatate de zi, si nu reusesc sa ma adun deloc.
- sunt nervoasa. Dar am niste "spume" de-ai zice ca am boala pe cineva, nu alta!
Cea mai cumplita, care nu te astepti sa te afecteze, e familia.
In primul rand copilul. Cum faci sa ii spui copilului ca tu, ma-sa, singura lui mama, ai cancer. Am certitudinea ca fii-mea, atat cat am fost eu plecata si mai ales la radioterapie, s-a simtit abandonata. Am gasit-o stresata, plangea din orice si acum, uneori, cand ma duc doar pana in alta camera plange dupa mine.... Chestia asta pe mine ma termina. NU VREAU sa creasca fara mine! Vreau sa stie ca lupt sa ii fiu alaturi in fiecare clipa si orice ar fi si oricum, o sa mor de batranete si ca boala asta nu o sa ne desparta niciodata.Si cu toate astea nu pot sa ii dau asigurari ca asa va fi......imi e teama iar.....
Apoi sotul. Credea ca poate rezolva orice problema ar aparea. Credea ca ne poate proteja de orice rau....aparent nu e chiar asa si in fata unei astfel de provocari pana si eroul familiei e neputincios. Ce sa faca? Ceea ce face oricum: sa te iubeasca si sa te sustina. Cum ii spui lui ca a aparut boala si ca se poate sa mori de batranete dar in acelasi timp sa-i explici ca viata va fi presarata de "nu pot-uril" tale?
-Imi calci si mie, te rog o camasa?
-Nu pot, sunt obosita!
-Hai mai repede ca incepe ploaia!
-Nu pot, ca ma dor picioarele!
Si plm.....nu pot nimic!!!!!
Cum ii spui omului astuia ca ai vrea, ca daca mori tu, sa-si refaca viata dar in acelasi timpnu vrei sa se gandeasca macar sa aduca alta "mama" la copilul tau? Cum ii spui ca ti-e frica de te caci pe tine (scuze din nou) de boala asta? CUUUUMMM????
Apoisunt parintii, Bai, trai-v-ar voua, eu daca o aud pe fii-mea tusind, sunt in prag de infart.
Sa-mi bag piciorul daca pot, vreau sau sunt in stare sa ma gandesc prin ce-au trecut ai mei. Zau asa! Cum sa vina fii-ta la tine si sa-ti zica, senin, "mama, am cancer".
Eu asa am facut! Cred ca a murit jumatate din fiecare la aflarea vestii. Nu vreau sa fiu niciodata, nici macar in gluma in locul lor. In momentul ala, ca si parinte, iti doresti, cred, sa nu fii!Habar nu am ! Ce sa faci? Cum sa-ti ajuti copilul? I-ai da si inima si creierul si viata numai sa nu fie suspectat de asa ceva! Nu vreau sa mai dezbat asta. Ma doare prea tare...si eu sunt mama.......
Si apoi vii tu: Te va durea. Plm e vre-unul viu care sa-si doreasca sa moara in dureri? NU! Dar boala asta te va durea! Si te va durea pana s-o indura Bunul Dumnezeu sa te ia.
Chimioterapia. Horror. Ceva mai urat in viata asta, pentru tine ca individ, nu exista. Nu cred c-as mai face fata unei alte serii si sper sa nu mai am nevoie niciodata.
Limitele. Pai nu mai sunt buna de nimic. Nu mai pot sa fac efort, nu mai pot sa ma concentrez, nu mai sunt in stare de nimic.
Si mai e ceva. Te intalnesti cu cate un cunoscut pe strada care stie ce problema ai avut si-ti zice: dar arati foarte bine! Te simti bine, nu-i asa?
Si tu ii zici :" Multumesc lui Dumnezeu, sunt bine". Asta e varianta politicoasa si pe care si-o doreste bolnavul de cancer. Ce sa-i zici omului:" Bai, am trecut de faza in care eram de cacat (scuze iar) ca n-aveam fir de par pe corp si acum aproape ca arat a baietel, desi daca te uiti atent, sunt femeie, Am parul pe cap de aproape 2 cm intregi si-mi sta ca dracu', dar macar acum nu mai port caciula aia de plastic si nu-mi mai desenez sprancenele pe piele....Sunt foarte obosita si fizic si psihic si ce plm vrei sa spui cu "arati bine"??? Te asteptai sa am 15Kg sa fiu in scaun cu rotile, sa mananc cu paiul si sa vorbesc monosilabic? Sau sa ma incui in casa sa astept sa-mi vina randul la "decese"?
Plm. arat ca un om care vine dupa o boala naspa. Arat!
Nu ies pe strada sau la bar sau undeva ca sa fiu complimentata! Si inainte sa ma imbolnavesc aveam oglinda si acum folosesc si am acelasi ochi critic! Ma vad si eu!
In fine...............om trai si om vedea!
vineri, 26 februarie 2016
Copilul meu este nedreptatit. Cum reactionez?
Din ce in ce mai des aud de la parinti: "I-a pus nota mica pentru ca s-a dus la scoala cu un desen facut de el si nu de mine!" sau" Desi a primit caietul de lucru sapatamana trecuta, adica la doua luni dupa inceperea scolii, in timp ce elevii ceilalti il aveau deja de mai bine de o luna, copilul meu a fost evaluat si notat cu nota mica....." si multe alte exemple!
Sunt parinti care se plang de volumul mare de teme sau de informatii insuficiente pe care le primesc elevii la diferite materii...si totusi nu se intampla nimic...nimemi nu ia pozitie sau atitudine!
Am hotarat sa scriu despre problema asta si sa le transmit profesorilor/invatatorilor un mesaj.Asa ca...
Draga domnule profesor/invatatator,
Desi inca fiica mea nu a ajuns la scoala, iti transmit cateva semnale de alarma! Copilul meu, in afara de orele pe care le petrece la scoala, are si copilarie! Deci are si viata!
Independent de activitatile scolare, fiica mea trebuie sa se joace, sa faca un sport, sa participe la diverse cercuri educationale si sa se plimbe. Mai are program de masa, de baie, de somn, de uitat la televizor.....
Asa ca, impreuna trebuie sa impartim echitabil timpul dintr-o zi! Asa ca, daca o zi are 24 de ore, sa impartim timpul in 3, adica 8 ore pentru fiecare activitate principala.
Astfel, 8 ore scoala, 8 ore alte activitati, 8 ore somn.
Mai precis. De la ora 8 la ora 16 copilul merge la scoala si face teme. De la ora 16 la ora 23, alte activitati iar de la ora 23 la ora 7 somn. De la 7-8 pregatire pentru scoala, trezire etc.
Asadar, daca elevul sta la scoala de la 8 la 12, de la 12 la 16 are tot timpul sa faca teme si sa invete. Bine, dar cate teme si ce teme ii dai??
Pai hai sa-ti dau niste vesti! Nu toti copiii merg la olimpiade! Drept pentru care nu poti lucra numai din culegere!
Nu toti copiii pot rezolva 20 de probleme NUMAI la matematica in fiecare zi! 4-5 probleme ii mentin la linia de plutire si focusati pe ceea ce au de facut!
RESTUL E TREABA TA, de PROFESOR/INVATATOR!!!!!
Nu vreau sa termine cartea de matematica in primul semestru! Vreau sa lucrezi cu el pe indelete la clasa! Vreau sa vina acasa si sa fi inteles lectia din clasa!!! Nu vreau sa fac eu pedagogie si matematica sa ii pot explica acasa ceea ce tu nu ai avut timp sau chef sa ii explici la scoala!
Nu vreau si nici nu pot sa il invat la fel de bine ca tine! Esti PROFESOR si esti DUMNEZEUL nostru de la scoala!
Asa incat, draga profesore, reanalizeaza programa si programul!
Materiile de tipul: muzica, desen, ed. fizica, lucru manual si/sau dirigentie, sunt materii pe care TREBUIE SA LE FACA LA SCOALA si sa invete!
Adica, la clasele I-IV, orele astea sunt pentru asa ceva si nu pentru matematica, romana, istorie, etc.....INVATATORULE, invata-l sa deseneze, sa coloreze, sa picteze, sa cante, notele muzicale si sa bata masura! Vreau sa stie sa dribleze, sa arunce la cos si la poarta si sa execute elemente simple de gimnastica! Vreau sa faca singur "covorul la razboi" si sa-si faca singur primul fular!
E TREABA TA SA IL INVETI!!!!!
Eu, acasa, nu sunt profesor de muzica, de desen, de sport sau de lucru manual! Nu stiu si nici nu vreau sa ii desenez, pictez, colorez, sa il invat notele muzicale sau sa facem educatia fizica in dormitor!
COPILUL MEU MERGE LA SCOALA CA SA FIE INVATAT!
COPILUL MEU NU ARE DE UNDE SA CUNOASCA ANUMITE LUCRURI!
TU IL INVETI!
Altfel l-as tine acasa si as face ceea ce cred eu ca e interesant.....
Asa ca, domnule profesor/invatator, da-le mai putine teme acasa si lucreaza cu ei mai mult la clasa!
E greu, sunt multi, sunt dificili, nu invata si nu inteleg la fel, dar iarta-ma, nu ti-am ales eu meseria !
Mai mult, adu-ti aminte de cand erai elev....era aceeasi materie....cat te jucai "p-afara"?
Copiii de azi nu stiu sa se joace "pititea", leapsa, tara, tara, vrem ostasi! sau "alergatea"...
De ce? pentru ca in loc sa iasa la joaca au teme de facut!!!! MULTE!!!
Sunt parinti care se plang de volumul mare de teme sau de informatii insuficiente pe care le primesc elevii la diferite materii...si totusi nu se intampla nimic...nimemi nu ia pozitie sau atitudine!
Am hotarat sa scriu despre problema asta si sa le transmit profesorilor/invatatorilor un mesaj.Asa ca...
Draga domnule profesor/invatatator,
Desi inca fiica mea nu a ajuns la scoala, iti transmit cateva semnale de alarma! Copilul meu, in afara de orele pe care le petrece la scoala, are si copilarie! Deci are si viata!
Independent de activitatile scolare, fiica mea trebuie sa se joace, sa faca un sport, sa participe la diverse cercuri educationale si sa se plimbe. Mai are program de masa, de baie, de somn, de uitat la televizor.....
Asa ca, impreuna trebuie sa impartim echitabil timpul dintr-o zi! Asa ca, daca o zi are 24 de ore, sa impartim timpul in 3, adica 8 ore pentru fiecare activitate principala.
Astfel, 8 ore scoala, 8 ore alte activitati, 8 ore somn.
Mai precis. De la ora 8 la ora 16 copilul merge la scoala si face teme. De la ora 16 la ora 23, alte activitati iar de la ora 23 la ora 7 somn. De la 7-8 pregatire pentru scoala, trezire etc.
Asadar, daca elevul sta la scoala de la 8 la 12, de la 12 la 16 are tot timpul sa faca teme si sa invete. Bine, dar cate teme si ce teme ii dai??
Pai hai sa-ti dau niste vesti! Nu toti copiii merg la olimpiade! Drept pentru care nu poti lucra numai din culegere!
Nu toti copiii pot rezolva 20 de probleme NUMAI la matematica in fiecare zi! 4-5 probleme ii mentin la linia de plutire si focusati pe ceea ce au de facut!
RESTUL E TREABA TA, de PROFESOR/INVATATOR!!!!!
Nu vreau sa termine cartea de matematica in primul semestru! Vreau sa lucrezi cu el pe indelete la clasa! Vreau sa vina acasa si sa fi inteles lectia din clasa!!! Nu vreau sa fac eu pedagogie si matematica sa ii pot explica acasa ceea ce tu nu ai avut timp sau chef sa ii explici la scoala!
Nu vreau si nici nu pot sa il invat la fel de bine ca tine! Esti PROFESOR si esti DUMNEZEUL nostru de la scoala!
Asa incat, draga profesore, reanalizeaza programa si programul!
Materiile de tipul: muzica, desen, ed. fizica, lucru manual si/sau dirigentie, sunt materii pe care TREBUIE SA LE FACA LA SCOALA si sa invete!
Adica, la clasele I-IV, orele astea sunt pentru asa ceva si nu pentru matematica, romana, istorie, etc.....INVATATORULE, invata-l sa deseneze, sa coloreze, sa picteze, sa cante, notele muzicale si sa bata masura! Vreau sa stie sa dribleze, sa arunce la cos si la poarta si sa execute elemente simple de gimnastica! Vreau sa faca singur "covorul la razboi" si sa-si faca singur primul fular!
E TREABA TA SA IL INVETI!!!!!
Eu, acasa, nu sunt profesor de muzica, de desen, de sport sau de lucru manual! Nu stiu si nici nu vreau sa ii desenez, pictez, colorez, sa il invat notele muzicale sau sa facem educatia fizica in dormitor!
COPILUL MEU MERGE LA SCOALA CA SA FIE INVATAT!
COPILUL MEU NU ARE DE UNDE SA CUNOASCA ANUMITE LUCRURI!
TU IL INVETI!
Altfel l-as tine acasa si as face ceea ce cred eu ca e interesant.....
Asa ca, domnule profesor/invatator, da-le mai putine teme acasa si lucreaza cu ei mai mult la clasa!
E greu, sunt multi, sunt dificili, nu invata si nu inteleg la fel, dar iarta-ma, nu ti-am ales eu meseria !
Mai mult, adu-ti aminte de cand erai elev....era aceeasi materie....cat te jucai "p-afara"?
Copiii de azi nu stiu sa se joace "pititea", leapsa, tara, tara, vrem ostasi! sau "alergatea"...
De ce? pentru ca in loc sa iasa la joaca au teme de facut!!!! MULTE!!!
vineri, 12 februarie 2016
Cum imi educ bebelusul?
Sigur ca ori de cate ori cauti informatii despre activitatile pe care trebuie sa le faci cu bebelusul tau gasesti tot felul de informatii care se pliaza sau nu pe ceea ce poate sa faca puiul tau in acel moment.
De exemplu, potrivirea formei in gaura respectiva.....fii-mea are 1 an si 10 luni si nu are rabdare sa caute....
Cum am facut eu?
In primul rand, contrar tuturor opiniilor, eu i-am dat acces nerestrictionat la tableta (youtube) si tv (desene animate). Ceea ce pentru Maia a fost un beneficiu major. De ce? Copilul meu la 1 an si 10 luni stie si canta peste 20 de cantecele in engleza, peste 20 in romana, spune cam 7 poezioare corect si complet, recita 2 strofe din Luceafarul si stie Inger, ingerasul meu!
Asa ca am impresia ca nu am gresit cu tableta si cu televizorul.
Stie de asemenea sa numere in romana si in engleza pana la 10, culori si forme in engleza, stie cum fac toate animalele domestice si salbatice si face asocieri de cuvinte din romana in engleza...de ex:monkey este maimuta....
Stie verbul "to be" la indicativ prezent si incepem sa invatam "to have"....e? Cum e?
Alfabetul in limba engleza, asa cum ati vazut in postarile mele anterioare de pe facebook il stapaneste bine si multe altele....
Desigur ca, in afara de tableta si televizor avem si alte activitati: colorat - si cu stanga si cu dreapta, jucat cu diverse cuburi, papusi, jucarii de plus...
Invatam sa facem conversatie cu jucariile, le ducem la doctor, le luam temperatura, le dam medicamente si le punem la culcare...sigur ca le cantam si "nani nani puisor".
Saluta, in general, spune buna ziua sau sarut mana (bine, atunci cand ii spun eu sa zica), stie ca o cheama Maia si ca are un an...."unu jumate":))
De asemenea, cand ma aude pe mine ca urez cuiva "o zi buna!" repeta si ea, cu o expresivitate socanta!
Se sterge singura la gurita dupa ce mananca.
Recunoaste obiecte sau animale dupa imagini date. Stie partile corpului in romana si acum lucram la partile corpului in engleza.
Daca ii cer sa imi aduca un obiect, stie exact ce ii cer si imi aduce. Stie cateva legume si fructe in romana.
Conversez cu ea exact ca si cu un om mare. Nu plange decat atunci cand se loveste rau.
Stie cum o cheama pe mami, pe tati, mamaia si tataia (ambele perechi), matusa, unchiul, recunoaste persoane dupa fotografii si spune cum ii cheama.....
In schimb:
Nu mananca singura pentru ca nu i-am dat voie pana acum si nu mananca bucati mari (ca alti copii pe care ii vad cu bucata de carne in mana) pentru ca se ineaca. E lenesa si nu prea mesteca...
Nu ii place sa fie pupata.
Nu are rabdare sa faca un castel din cuburi sau sa puna 3 cuburi unul peste altul. Evident, nu coloreaza in contur si nu deseneaza forme.
Nu face inca la oala, decat daca este asezata pe oala, adica, nu cere!
Inca mananca lapte noaptea.
Noaptea mai avem accidente ude, pentru ca scutecele nu sunt "sac fara fund" si ma trezeste si imi spune "mami, esti uda":))
Are nevoie de atentie! Nu a fost lasata singura niciodata, nici 5 minute si simte in permanenta nevoia sa fie cineva cu ea si sa se joace.
Inca nu iti da obiectul de culoare ceruta, Adica daca ii spui sa iti de creionul verde, nu primesti mereu ceea ce vrei. Daca vrei roz....mai degraba ceri pink si obtii ceva:)).
Mai lucram, dar cred eu ca pentru un copil prematur e foarte bine! O fi prematur sau precoce?:))
De exemplu, potrivirea formei in gaura respectiva.....fii-mea are 1 an si 10 luni si nu are rabdare sa caute....
Cum am facut eu?
In primul rand, contrar tuturor opiniilor, eu i-am dat acces nerestrictionat la tableta (youtube) si tv (desene animate). Ceea ce pentru Maia a fost un beneficiu major. De ce? Copilul meu la 1 an si 10 luni stie si canta peste 20 de cantecele in engleza, peste 20 in romana, spune cam 7 poezioare corect si complet, recita 2 strofe din Luceafarul si stie Inger, ingerasul meu!
Asa ca am impresia ca nu am gresit cu tableta si cu televizorul.
Stie de asemenea sa numere in romana si in engleza pana la 10, culori si forme in engleza, stie cum fac toate animalele domestice si salbatice si face asocieri de cuvinte din romana in engleza...de ex:monkey este maimuta....
Stie verbul "to be" la indicativ prezent si incepem sa invatam "to have"....e? Cum e?
Alfabetul in limba engleza, asa cum ati vazut in postarile mele anterioare de pe facebook il stapaneste bine si multe altele....
Desigur ca, in afara de tableta si televizor avem si alte activitati: colorat - si cu stanga si cu dreapta, jucat cu diverse cuburi, papusi, jucarii de plus...
Invatam sa facem conversatie cu jucariile, le ducem la doctor, le luam temperatura, le dam medicamente si le punem la culcare...sigur ca le cantam si "nani nani puisor".
Saluta, in general, spune buna ziua sau sarut mana (bine, atunci cand ii spun eu sa zica), stie ca o cheama Maia si ca are un an...."unu jumate":))
De asemenea, cand ma aude pe mine ca urez cuiva "o zi buna!" repeta si ea, cu o expresivitate socanta!
Se sterge singura la gurita dupa ce mananca.
Recunoaste obiecte sau animale dupa imagini date. Stie partile corpului in romana si acum lucram la partile corpului in engleza.
Daca ii cer sa imi aduca un obiect, stie exact ce ii cer si imi aduce. Stie cateva legume si fructe in romana.
Conversez cu ea exact ca si cu un om mare. Nu plange decat atunci cand se loveste rau.
Stie cum o cheama pe mami, pe tati, mamaia si tataia (ambele perechi), matusa, unchiul, recunoaste persoane dupa fotografii si spune cum ii cheama.....
In schimb:
Nu mananca singura pentru ca nu i-am dat voie pana acum si nu mananca bucati mari (ca alti copii pe care ii vad cu bucata de carne in mana) pentru ca se ineaca. E lenesa si nu prea mesteca...
Nu ii place sa fie pupata.
Nu are rabdare sa faca un castel din cuburi sau sa puna 3 cuburi unul peste altul. Evident, nu coloreaza in contur si nu deseneaza forme.
Nu face inca la oala, decat daca este asezata pe oala, adica, nu cere!
Inca mananca lapte noaptea.
Noaptea mai avem accidente ude, pentru ca scutecele nu sunt "sac fara fund" si ma trezeste si imi spune "mami, esti uda":))
Are nevoie de atentie! Nu a fost lasata singura niciodata, nici 5 minute si simte in permanenta nevoia sa fie cineva cu ea si sa se joace.
Inca nu iti da obiectul de culoare ceruta, Adica daca ii spui sa iti de creionul verde, nu primesti mereu ceea ce vrei. Daca vrei roz....mai degraba ceri pink si obtii ceva:)).
Mai lucram, dar cred eu ca pentru un copil prematur e foarte bine! O fi prematur sau precoce?:))
vineri, 5 februarie 2016
Viciile mamei si cum influenteaza ele viata copilului
Sunt fumatoare. si-mi doresc tare mult sa spun ca sunt o fosta fumatoare si o actuala fericita nefumatoare. Dar din pacate....inca sunt fumatoare.
Evident ca tigara nu "merge" fara cafea, intalnirile cu proetenii nu merg fara un suc la care merge perfect....fix un pachet de tigari in 3 ore de discutii...trist.
Dar partea cea mai dureroasa e timpul pe care il pierzi fumand in loc sa stai cu fiul sau cu fiica ta si sa faci diverse activitati.
Pai sa facem un calcul simplu: 7 minute/tigara * 20Tigari/zi=140 minute/zi
Adica 2 ore si 20 de minute, in fiecare zi, le petreci fumand. Practic, intr-un an petreci aprox 851 ore fumand, adica, daca dormi 8 ore noaptea, aproximativ 53 zile fumezi. Ohoooo!
Jur ca daca mi-ar zice careva sa citesc 2 luni pe an, fara sa fac nimic altceva, m-as revolta cumplit!
Si totusi, la un alt calcul minimal, dar logic, daca fiica mea are acum 1 an si 10 luni, am pierdut pana acum 3 luni si ceva fumand...timp in care ea a crescut, a invatat, s-a dezvoltat si eu....am fumat o tigara...sau mii de alte tigari...
Si totusi cum sa fac? Timpul nu il mai recuperezi dar trebuie facut ceva sa schimbi lucrul asta. Ce-o sa faci, tu, ca mama, cand vei pleca la serviciu?
Adica, nu doar ca vei avea 5-6 ore zilnic(in cazul fericit) ca sa te joci cu fiul sau cu fiica ta, dar o buna parte din acest timp il vei petrece fumand si ferindu-te sa expui copilul fumului de tigara pe care il scoti prin toate orificiile????
Sunt o mama mizerabila daca mai fumez in continuare stiind toate lucrurile astea.
Hai sa facem o analogie proasta, dar sa avem cum sa ne exersam imaginatia:
Tu si el, el iubitul tau. Primul an de relatie. El lipseste 2 luni. UNDE? Nu stii. Nu raspunde la telefon, nu stii daca si cand mai vine, dar tu il astepti pentru ca il iubesti. Pana si de ziua ta, cand te-ai pregatit si astepti sa va simtiti minunat, el te lasa cu musafirii in casa si pleaca 2 ore si 20 de minute habar n-ai unde....dezamagitor, nu? As putea sa mai spun de noaptea de revelion cand la 00:00 toata lumea se saruta si iubitul tau e plecat 7 minute.....
Cam asa cred ca se simte fii-mea cand eu lipsesc "a o tigara" cum zice ea!
Nu mai iau in calcul aspectul financiar. Ar fi risipa de nervi si timp sa va spun ca eu si sotul meu fumam de 1000 lei pe luna in condiotiile in care avem venituri de aproximativ 2500 lei.... Adica aproape jumate ii fumez. Nu sunt idioata? Ba da!!!
Reamintesc si componenta sociala pentru ca, de ceva ani, fumatul este un obicei antisocial si din ce in ce mai multi oameni sunt nefumatori.
Cate mame nu-si ascund tigarile la locurile de joaca pentru copii si ce te enerveaza pe tine, mama fumatoare, cel mai tare la locul de joaca? Evident, chistoacele de pe jos! Mai comentez????
Ca apropos, legea asta noua a interzicerii fumatului in spatiile publice inchise este minunata! Dar cine sa recunoasca, eu?
Sa nu afle prietenele mele ca spun ca ma bucur ca se interzice fumatul sa rad de mine si cu fundul! Eu, care am sustinut ca nefumatorii pot sa mearga in alta parte daca nu se distreaza in fum si alte baliverne d-astea, ma bucur ca s-a luat o astfel de masura pentru ca sunt constransa sa ma adaptez si am un motiv in plus sa ma las de fumat!
In fine, componenta sanatatii!
Carui fumator ii spui ca fumatul cauzeaza cancer si alte mii de boli si el nu-ti spune:
- Da, dar as putea sa meerg pe strada si sa imi cada un ghiveci in cap....sau sa dea o masina peste mine pe trecere chiar!
Eu ma regasesc in cuvintele astea! Dar ce te faci cand fumatul tau afecteaza sanatatea copilului tau! Nascut!
Adica, tu nu simti dar duhnesti ca o ghena cand vi in camera copilului dupa ce ai fumat o tigara! Si copilul simte! si te ia in brate ca te iubeste! Il mai pupi si pe manuta sau pe obraz sau mai stiu eu unde cu buzele care, cu doar 5 minute inainte, pupau un filtru cu 100000 de gudroane si nicotina! Brava, zece!
Si stii ca asta ii dauneaza copilului si ca in loc sa ii treaca o raceala banala in 3 zile ii va trece in 7! Ii fortezi plamanii si toate celelalte organe si nu ar trebui sa te bucuri!
Sunt dezamagita de mine, dar promit sa ma schimb!
Si cu taticii e la fel............................
Evident ca tigara nu "merge" fara cafea, intalnirile cu proetenii nu merg fara un suc la care merge perfect....fix un pachet de tigari in 3 ore de discutii...trist.
Dar partea cea mai dureroasa e timpul pe care il pierzi fumand in loc sa stai cu fiul sau cu fiica ta si sa faci diverse activitati.
Pai sa facem un calcul simplu: 7 minute/tigara * 20Tigari/zi=140 minute/zi
Adica 2 ore si 20 de minute, in fiecare zi, le petreci fumand. Practic, intr-un an petreci aprox 851 ore fumand, adica, daca dormi 8 ore noaptea, aproximativ 53 zile fumezi. Ohoooo!
Jur ca daca mi-ar zice careva sa citesc 2 luni pe an, fara sa fac nimic altceva, m-as revolta cumplit!
Si totusi, la un alt calcul minimal, dar logic, daca fiica mea are acum 1 an si 10 luni, am pierdut pana acum 3 luni si ceva fumand...timp in care ea a crescut, a invatat, s-a dezvoltat si eu....am fumat o tigara...sau mii de alte tigari...
Si totusi cum sa fac? Timpul nu il mai recuperezi dar trebuie facut ceva sa schimbi lucrul asta. Ce-o sa faci, tu, ca mama, cand vei pleca la serviciu?
Adica, nu doar ca vei avea 5-6 ore zilnic(in cazul fericit) ca sa te joci cu fiul sau cu fiica ta, dar o buna parte din acest timp il vei petrece fumand si ferindu-te sa expui copilul fumului de tigara pe care il scoti prin toate orificiile????
Sunt o mama mizerabila daca mai fumez in continuare stiind toate lucrurile astea.
Hai sa facem o analogie proasta, dar sa avem cum sa ne exersam imaginatia:
Tu si el, el iubitul tau. Primul an de relatie. El lipseste 2 luni. UNDE? Nu stii. Nu raspunde la telefon, nu stii daca si cand mai vine, dar tu il astepti pentru ca il iubesti. Pana si de ziua ta, cand te-ai pregatit si astepti sa va simtiti minunat, el te lasa cu musafirii in casa si pleaca 2 ore si 20 de minute habar n-ai unde....dezamagitor, nu? As putea sa mai spun de noaptea de revelion cand la 00:00 toata lumea se saruta si iubitul tau e plecat 7 minute.....
Cam asa cred ca se simte fii-mea cand eu lipsesc "a o tigara" cum zice ea!
Nu mai iau in calcul aspectul financiar. Ar fi risipa de nervi si timp sa va spun ca eu si sotul meu fumam de 1000 lei pe luna in condiotiile in care avem venituri de aproximativ 2500 lei.... Adica aproape jumate ii fumez. Nu sunt idioata? Ba da!!!
Reamintesc si componenta sociala pentru ca, de ceva ani, fumatul este un obicei antisocial si din ce in ce mai multi oameni sunt nefumatori.
Cate mame nu-si ascund tigarile la locurile de joaca pentru copii si ce te enerveaza pe tine, mama fumatoare, cel mai tare la locul de joaca? Evident, chistoacele de pe jos! Mai comentez????
Ca apropos, legea asta noua a interzicerii fumatului in spatiile publice inchise este minunata! Dar cine sa recunoasca, eu?
Sa nu afle prietenele mele ca spun ca ma bucur ca se interzice fumatul sa rad de mine si cu fundul! Eu, care am sustinut ca nefumatorii pot sa mearga in alta parte daca nu se distreaza in fum si alte baliverne d-astea, ma bucur ca s-a luat o astfel de masura pentru ca sunt constransa sa ma adaptez si am un motiv in plus sa ma las de fumat!
In fine, componenta sanatatii!
Carui fumator ii spui ca fumatul cauzeaza cancer si alte mii de boli si el nu-ti spune:
- Da, dar as putea sa meerg pe strada si sa imi cada un ghiveci in cap....sau sa dea o masina peste mine pe trecere chiar!
Eu ma regasesc in cuvintele astea! Dar ce te faci cand fumatul tau afecteaza sanatatea copilului tau! Nascut!
Adica, tu nu simti dar duhnesti ca o ghena cand vi in camera copilului dupa ce ai fumat o tigara! Si copilul simte! si te ia in brate ca te iubeste! Il mai pupi si pe manuta sau pe obraz sau mai stiu eu unde cu buzele care, cu doar 5 minute inainte, pupau un filtru cu 100000 de gudroane si nicotina! Brava, zece!
Si stii ca asta ii dauneaza copilului si ca in loc sa ii treaca o raceala banala in 3 zile ii va trece in 7! Ii fortezi plamanii si toate celelalte organe si nu ar trebui sa te bucuri!
Sunt dezamagita de mine, dar promit sa ma schimb!
Si cu taticii e la fel............................
marți, 12 ianuarie 2016
Ce mananca bebe?
Discutia despre ce ii dam copilului sa manance este foarte variata si complexa.
Asa ca prefer sa va spun ce si cum i-am dat eu micutei mele sa pape.
Am inceput diversificarea pe la 5 luni pentru ca este un copil alaptat artificial. Primul aliment nou a fost supa de morcovi urmat de mucilagiu de orez (pe bronsiolita a facut diaree si asta i-au dat de la spital ...)
Acasa ajunse, i-am dat cereale de orez de la nestle in biberonul de seara, cateva zile bune. Mentionez ca nu au ajutat-o sa doarma mai mult fara sa se trezeasca sa manance...
Prima masa adevarata a fost supa de radacinoase. Adica am fiert foarte bine morcov, pastarnac, radacina de patrunjel si un cubulet mic de telina si le-am dat prin blender. Apoi, in biberon cu tetina de groase (eu am taiat o tetina normala) i-am dat sa pape.
Evident ca nu ii place la inceput si cere lapte. Evident ca nu i-am dat completare de lapte. Manca 10-15ml de supa, nu mai voia. Statea linistita 10-15 minute apoi sigur ca i se facea foame. Ii dadeam din nou biberonul cu supa...si tot asa pana manca aprox 120-130 ml.
Chinul meu si al copilului nu vi-l pot descrie, dar partea buna este ca dupa aprox 7-10 zile, Maia s-a prins ca asta e mancarea de pranz si ca nu va primi lapte pana la urmatoarea masa si a inceput sa manance cumintica ce ii dadeam.
Apoi am introdus cartoful, ardeiul gras, dovlecelul fara samburi, toate in supa si la interval de 4 zile unul de celalalt, cand copilul era sanatos.
Am adus marul in alimentatie ca sa inlocuiesc si biberonul de la ora 10 si i-am dar mar ras pe razatoarea de sticla...1 mar intreg.
Am introdus branza calcica pe care o faceam in casa... la 1l de lapte care fierbe 10 pastile de calciu lactic. Branza i-am dat-o fie in fructe, fie in piureul de la pranz. Pe la 6 luni am adus biscuitii cu gluten in fructe si perele, iar seara am incercat cerealele "somn usor" de la nestle, cu rezultat zero.
Pe la 7 luni jumate am introdus iaurtul facut in casa. Scopul era sa ii scot laptele de la ora 17 si sa ii dau altceva.
Asa, la 8 luni manca Maia astfel:
-ora 8 :00 Lapte\
- ora 10:00-10:30 Fructe cu biscuiti
- ora 13:30-14:00 Supa sau piure
- ora 17:00 Iaurt
- ora 20:00 Lapte cu cereale
- peste noapte lapte la cerere, in jur de 3-4 mese a cate 90-100 ml.
Dupa ce am stabilit programul am inceput sa introduc si alte alimente in masa de pranz si anume: conopida, fasolea verde, mazarea, carnita de pui, de vita, ousor (galbenusul pana la 1 an si albusul dupa 1 an), ceapa, usturoiul (fiert in mancare), painea (2-3 bucatele mici pana la 1,5 ani si dupa o feliuta/zi), untul
Citricele si bananele le-am lasat pentru dupa 1 an. Tot atunci am inceput sa ii dau iaurt din comert Numa' Bun de la Napolact, am scos branza calcica si i-am dat Fagaras, am introdus gemul de casa, mierea, cacao in lapte, paste cu lapte, etc
Mentionez ca, acum, la 1 an si 8 luni, ii dau dimineata la micul dejun lapte din comert cu cacao.....
Voi ce le-ati dat piticilor sa manance?
Asa ca prefer sa va spun ce si cum i-am dat eu micutei mele sa pape.
Am inceput diversificarea pe la 5 luni pentru ca este un copil alaptat artificial. Primul aliment nou a fost supa de morcovi urmat de mucilagiu de orez (pe bronsiolita a facut diaree si asta i-au dat de la spital ...)
Acasa ajunse, i-am dat cereale de orez de la nestle in biberonul de seara, cateva zile bune. Mentionez ca nu au ajutat-o sa doarma mai mult fara sa se trezeasca sa manance...
Prima masa adevarata a fost supa de radacinoase. Adica am fiert foarte bine morcov, pastarnac, radacina de patrunjel si un cubulet mic de telina si le-am dat prin blender. Apoi, in biberon cu tetina de groase (eu am taiat o tetina normala) i-am dat sa pape.
Evident ca nu ii place la inceput si cere lapte. Evident ca nu i-am dat completare de lapte. Manca 10-15ml de supa, nu mai voia. Statea linistita 10-15 minute apoi sigur ca i se facea foame. Ii dadeam din nou biberonul cu supa...si tot asa pana manca aprox 120-130 ml.
Chinul meu si al copilului nu vi-l pot descrie, dar partea buna este ca dupa aprox 7-10 zile, Maia s-a prins ca asta e mancarea de pranz si ca nu va primi lapte pana la urmatoarea masa si a inceput sa manance cumintica ce ii dadeam.
Apoi am introdus cartoful, ardeiul gras, dovlecelul fara samburi, toate in supa si la interval de 4 zile unul de celalalt, cand copilul era sanatos.
Am adus marul in alimentatie ca sa inlocuiesc si biberonul de la ora 10 si i-am dar mar ras pe razatoarea de sticla...1 mar intreg.
Am introdus branza calcica pe care o faceam in casa... la 1l de lapte care fierbe 10 pastile de calciu lactic. Branza i-am dat-o fie in fructe, fie in piureul de la pranz. Pe la 6 luni am adus biscuitii cu gluten in fructe si perele, iar seara am incercat cerealele "somn usor" de la nestle, cu rezultat zero.
Pe la 7 luni jumate am introdus iaurtul facut in casa. Scopul era sa ii scot laptele de la ora 17 si sa ii dau altceva.
Asa, la 8 luni manca Maia astfel:
-ora 8 :00 Lapte\
- ora 10:00-10:30 Fructe cu biscuiti
- ora 13:30-14:00 Supa sau piure
- ora 17:00 Iaurt
- ora 20:00 Lapte cu cereale
- peste noapte lapte la cerere, in jur de 3-4 mese a cate 90-100 ml.
Dupa ce am stabilit programul am inceput sa introduc si alte alimente in masa de pranz si anume: conopida, fasolea verde, mazarea, carnita de pui, de vita, ousor (galbenusul pana la 1 an si albusul dupa 1 an), ceapa, usturoiul (fiert in mancare), painea (2-3 bucatele mici pana la 1,5 ani si dupa o feliuta/zi), untul
Citricele si bananele le-am lasat pentru dupa 1 an. Tot atunci am inceput sa ii dau iaurt din comert Numa' Bun de la Napolact, am scos branza calcica si i-am dat Fagaras, am introdus gemul de casa, mierea, cacao in lapte, paste cu lapte, etc
Mentionez ca, acum, la 1 an si 8 luni, ii dau dimineata la micul dejun lapte din comert cu cacao.....
Voi ce le-ati dat piticilor sa manance?
duminică, 10 ianuarie 2016
Cancerul meu mamar
Incep povestea prin a va spune ca in martie 2015 luni eram o femeie normala, cu o familie frumoasa, in care aparuse si o minune de fetita, Maia Ioana....
Am citit si am intelea ca este extrem de important ca atunci cand se apropie prima aniversare a bebelusului sa mergi la un control ginecologic si la o ecografie mamara, drept pentru care am mers la medic. Ginecologic eram aproape vindecata.
La ecografia de san m-a vazut dr. Hortopan, care atunci era seful departamentului imagistica al spitalului C.I. Parhon din Bucuresti. Mi-a spus ca nu am nici o problema, drept pentru care am plecat linistita acasa. Nici nu pun la indoiala rezultatul ecografiei deoarece, in afara faptului ca a insistat foarte mult pe sanii mei, a vazut mii de femei ( sani) ecografic inainte si stia ce zice.
In luna iulie(4 luni mai tarziu) am descoperit accidental un nodul la sanil stang, in cadranul superior, spre axila. M-am mobilizat imediat si am mers la ginecolog, la ecografie de san si la mamografie.
Inca de la ecografie am stiut ca e cancer...
Am ajuns la IOB, la dr Popa, care m-a programat la internare in vederea interventiei chirurgicale pe 3 august.
Pe 6 august sufeream o operatie de san...sector cu reconstructie si extirparea statiei 1.
Diagnostic initial: tumora maligna stadiul 2a.
Recuperarea a fost destul de dificila, mai ales pentru ca Maia avea doar 1 an si 3 luni si avea nevoie sa fie luata in brate si mutata, urcata, etc.
La 13 zile de la operatie, adica pe 19 august, am inceput chimioterapia.
4 sedinte cu farmorubicin si inca 1-2 medicamente si inca 4 cu taxol si carboplatin.
In prezent am terminat chimioterapia si urmeaza sa incep radioterapie....
Asa cum mi-au zis, in 12 zile de la prima sedinta a inceput sa imi cada parul.
Asa ca am preferat sa renunt singura la el si l-am ras la o frizerie din coltul blocului. Ma pregatisem foarte bine psihic pentru etapa asta. Stiam ca va fi cumplit dar nu credeam ca o sa ma socheze mai tare decat aflarea diagnosticului. Si totusi...
In realitate nu pierderea parului m-a socat. Pentru ca totusi m-am dus sa ma tund zero, deci, undeva in subconstient consider ca a fost o actiune voluntara. Ceea ce a socat a fost pierderea genelor si srancenelor. P-astea nu le dai tu jos si nici nu te pregatesti psihic sa atati ca spanul din padure....
Femei tunse zero am mai vazut dar fara gene si sprancene mai rar.
In fine, exista creioane pentru desenat sprancenele si asta m-a mai ajutat sa invat sa traiesc aproape normal cu mine.
Astept analizele sa vedem cum stau.........................
Am citit si am intelea ca este extrem de important ca atunci cand se apropie prima aniversare a bebelusului sa mergi la un control ginecologic si la o ecografie mamara, drept pentru care am mers la medic. Ginecologic eram aproape vindecata.
La ecografia de san m-a vazut dr. Hortopan, care atunci era seful departamentului imagistica al spitalului C.I. Parhon din Bucuresti. Mi-a spus ca nu am nici o problema, drept pentru care am plecat linistita acasa. Nici nu pun la indoiala rezultatul ecografiei deoarece, in afara faptului ca a insistat foarte mult pe sanii mei, a vazut mii de femei ( sani) ecografic inainte si stia ce zice.
In luna iulie(4 luni mai tarziu) am descoperit accidental un nodul la sanil stang, in cadranul superior, spre axila. M-am mobilizat imediat si am mers la ginecolog, la ecografie de san si la mamografie.
Inca de la ecografie am stiut ca e cancer...
Am ajuns la IOB, la dr Popa, care m-a programat la internare in vederea interventiei chirurgicale pe 3 august.
Pe 6 august sufeream o operatie de san...sector cu reconstructie si extirparea statiei 1.
Diagnostic initial: tumora maligna stadiul 2a.
Recuperarea a fost destul de dificila, mai ales pentru ca Maia avea doar 1 an si 3 luni si avea nevoie sa fie luata in brate si mutata, urcata, etc.
La 13 zile de la operatie, adica pe 19 august, am inceput chimioterapia.
4 sedinte cu farmorubicin si inca 1-2 medicamente si inca 4 cu taxol si carboplatin.
In prezent am terminat chimioterapia si urmeaza sa incep radioterapie....
Asa cum mi-au zis, in 12 zile de la prima sedinta a inceput sa imi cada parul.
Asa ca am preferat sa renunt singura la el si l-am ras la o frizerie din coltul blocului. Ma pregatisem foarte bine psihic pentru etapa asta. Stiam ca va fi cumplit dar nu credeam ca o sa ma socheze mai tare decat aflarea diagnosticului. Si totusi...
In realitate nu pierderea parului m-a socat. Pentru ca totusi m-am dus sa ma tund zero, deci, undeva in subconstient consider ca a fost o actiune voluntara. Ceea ce a socat a fost pierderea genelor si srancenelor. P-astea nu le dai tu jos si nici nu te pregatesti psihic sa atati ca spanul din padure....
Femei tunse zero am mai vazut dar fara gene si sprancene mai rar.
In fine, exista creioane pentru desenat sprancenele si asta m-a mai ajutat sa invat sa traiesc aproape normal cu mine.
Astept analizele sa vedem cum stau.........................
Bronsiolita
Pe un plaman de prematur, dar si pe un plaman de copil normal, fara doar si poate pot aparea probleme. Maia a facut bronsiolita la 3 luni si jumatate,adica la inceputul lunii august.
Debut:
Intr-o zi, micuta mea a tusit de cateva ori. Nimic anormal as fi zis daca nu imi cunosteam copilul si nu faceam diferenta intre tusea cand se ineaca de la saliva si cea care semnaleaza o problema. I-am luat preventiv niste Panadol Baby. Nu a facut febra, nu a avut alte simptome.
A doua zi sotul meu a dus-o la medicul de familie, care ne-a dat asigurari ca micuta nu are nici o problema si sa lasam copilul in pace.
Agravare:
A treia zi copilul haraia.....prezenta wheezing....am dus-o la un pediatru intr-o policlinica de stat din Buzau. Dr. Manole ne-a spus ca fetita are otita, ceva rosu in gat si ceva la plamani. Ne-a prescris un tratament pe baza de antibiotic si...drum bun!
In aceeasi zi, dar mai tarziu, am mers sa vedem un alt pediatru in maternitate. Dr. Micu ne-a spus ca micuta nu are otita, dar are putin rosu in gat si cu siguranta ceva pulmonar. A mai zis ca ar putea fi un astm de la prematuritate si sa mergem la o alta dna dr. specialista in probleme pulmonare pt copii...
In fine... din discutie in discutie am intrebat de dna dr Iordache Alina, un medic tanar si nou la noi in oras, care isi schimbase locul de munca din maternitate in sectia de pediatrie a Spitalului Judetean Buzau.
Astfel, desi incepusem tratamentul cu antibiotic, am sunat a doua zi la spital si am rugat-o pe dna doctor sa ne primeasca.
Imediat si-a dat seama ca e vorba de bronsiolita si ne-a spus ca tratamentul pe care i-l facem deja e gresit, dar ca vrem-nu vrem trebuie sa il terminam ca sa evitam imunizarea copilului la antibiotic.
Ne-a mai spus ca tratamentul pentru asa ceva este pe baza de aerosoli si in nici un caz cu antibiotic, dar sa urmarim copilul cateva zile si sa vedem cum evolueaza.
Punctul culminant:
A doua zi dupa consultatia de la dna Iordache copilul era dispneic. Adica respira cu dificultate mare.
Am sunat-o pe dna dr care ne-a trimis de urgenta la spital la o colega a dumneaei care era de garda si care ne-a facut internare de urgenta.
Care erau problemele:
- dispnee (respirarie sacadata si greoaie)
- harait (wheezing)
- diaree (combinatia minunata intre antibiotic sirop si eubiotic baby....diaree foarte urata)
- nas infundat
- tuse
Asa ca ne-am "cazat" in sectia de terapie intensiva in sectia de pediatrie dein Spitalul Judetean Buzau.
Problemele intampinate acolo...alta data
Pana atunci sa va spun cum s-a desfasurat tratamentul:
Dupa analize de sange, urina si coprocultura s-a stabilit ca tratamentul sa fie format din:
- antibiotic intravenos
-HSH
- Eubiotic Baby pe gura
- Aerosoli cu adrenalina si ser fiziologic
- aspiratii la nevoie
Am refuzat sa fie pusa la izoleta deoarece oxigenul din incubator a fost una dintre cauzele retinopatiei cu care ne-am confruntat in primele luni de viata, asa ca am preferat aspiratii din ora in ora sau chiar mai dese ca sa nu o luam de la inceput cu retinopatia....
In cateva zile deja se vedea o evolutie buna, si in 6 zile am plecat acasa, unde am continuat tratamentul.
Abia acasa am constatat ca siropul antibiotic in combinatie cu eubioticul ii dadeau micutei diaree.
Asa ca am scos eubioticul si am continuat tratamentul fara el, bineinteles cu acordul doamnei doctor.
In cateva zile am rezolvat bronsiolita dar racelile au fost din ce in ce mai frecvente...
Oricum, mii de multumiri doamnei doctor Iordache Alina!
Este un medic foarte bine pregatit, dedicat si atent!
V-o recomand cu incredere!
Debut:
Intr-o zi, micuta mea a tusit de cateva ori. Nimic anormal as fi zis daca nu imi cunosteam copilul si nu faceam diferenta intre tusea cand se ineaca de la saliva si cea care semnaleaza o problema. I-am luat preventiv niste Panadol Baby. Nu a facut febra, nu a avut alte simptome.
A doua zi sotul meu a dus-o la medicul de familie, care ne-a dat asigurari ca micuta nu are nici o problema si sa lasam copilul in pace.
Agravare:
A treia zi copilul haraia.....prezenta wheezing....am dus-o la un pediatru intr-o policlinica de stat din Buzau. Dr. Manole ne-a spus ca fetita are otita, ceva rosu in gat si ceva la plamani. Ne-a prescris un tratament pe baza de antibiotic si...drum bun!
In aceeasi zi, dar mai tarziu, am mers sa vedem un alt pediatru in maternitate. Dr. Micu ne-a spus ca micuta nu are otita, dar are putin rosu in gat si cu siguranta ceva pulmonar. A mai zis ca ar putea fi un astm de la prematuritate si sa mergem la o alta dna dr. specialista in probleme pulmonare pt copii...
In fine... din discutie in discutie am intrebat de dna dr Iordache Alina, un medic tanar si nou la noi in oras, care isi schimbase locul de munca din maternitate in sectia de pediatrie a Spitalului Judetean Buzau.
Astfel, desi incepusem tratamentul cu antibiotic, am sunat a doua zi la spital si am rugat-o pe dna doctor sa ne primeasca.
Imediat si-a dat seama ca e vorba de bronsiolita si ne-a spus ca tratamentul pe care i-l facem deja e gresit, dar ca vrem-nu vrem trebuie sa il terminam ca sa evitam imunizarea copilului la antibiotic.
Ne-a mai spus ca tratamentul pentru asa ceva este pe baza de aerosoli si in nici un caz cu antibiotic, dar sa urmarim copilul cateva zile si sa vedem cum evolueaza.
Punctul culminant:
A doua zi dupa consultatia de la dna Iordache copilul era dispneic. Adica respira cu dificultate mare.
Am sunat-o pe dna dr care ne-a trimis de urgenta la spital la o colega a dumneaei care era de garda si care ne-a facut internare de urgenta.
Care erau problemele:
- dispnee (respirarie sacadata si greoaie)
- harait (wheezing)
- diaree (combinatia minunata intre antibiotic sirop si eubiotic baby....diaree foarte urata)
- nas infundat
- tuse
Asa ca ne-am "cazat" in sectia de terapie intensiva in sectia de pediatrie dein Spitalul Judetean Buzau.
Problemele intampinate acolo...alta data
Pana atunci sa va spun cum s-a desfasurat tratamentul:
Dupa analize de sange, urina si coprocultura s-a stabilit ca tratamentul sa fie format din:
- antibiotic intravenos
-HSH
- Eubiotic Baby pe gura
- Aerosoli cu adrenalina si ser fiziologic
- aspiratii la nevoie
Am refuzat sa fie pusa la izoleta deoarece oxigenul din incubator a fost una dintre cauzele retinopatiei cu care ne-am confruntat in primele luni de viata, asa ca am preferat aspiratii din ora in ora sau chiar mai dese ca sa nu o luam de la inceput cu retinopatia....
In cateva zile deja se vedea o evolutie buna, si in 6 zile am plecat acasa, unde am continuat tratamentul.
Abia acasa am constatat ca siropul antibiotic in combinatie cu eubioticul ii dadeau micutei diaree.
Asa ca am scos eubioticul si am continuat tratamentul fara el, bineinteles cu acordul doamnei doctor.
In cateva zile am rezolvat bronsiolita dar racelile au fost din ce in ce mai frecvente...
Oricum, mii de multumiri doamnei doctor Iordache Alina!
Este un medic foarte bine pregatit, dedicat si atent!
V-o recomand cu incredere!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)