S-au facut multe studii si articole depre faptul ca nu cunoastem oameni fara rost in viata.
Sunt oameni pe care ii asteptam si carora le datoram o parte, mai mare sau mai mica, din ceea ce suntem noi astazi.
Si totusi, ce oameni ne influenteaza viata, in afara de familia in care ne-am nascut si de copii?
PENTRU MINE, oamenii importanti din viata si pe care i-am cunoscut se impart in:
- sotul meu
- nasii nostri
- prietena de suflet
- prietenii buni
- cunostinte
Pe sotul meu l-am ales parca dintr-o mare de oameni. Poate daca ar fi stiut ce-l asteapta....sunt sigura ca ar lua-o de la capat si tot cu mine! Chiar daca se chinuie si el nu cred ca ar alege sa-si schimbe consoarta. Ne potrivim si ne iubim.Cred ca avem noroc unul cu celalalt. Ma sustine si il sustin, atat cat pot. In plus, am facut un lucru minunat impreuna: Maia! Te iubesc!!!!!
Nasii nostri. Cu ei povestea e frumoasa: nasul e un barbat foarte decent si rezervat in tot ceea ce spune. Indemanatic in foarte multe si priceput, atent, calm si destept. Nasa este o femeie frumoasa, eleganta si de-o finete rara. O mama devotata si foarte desteapta!
Eu si nasa ne-am cunoscut intamplator, dupa ce mai bine de 10 ani treceam una pe langa cealalta prin fata blocului. La inceput ma uitam lung la ea pentru ca imi dadeam seama ca nu vrea sa divulge nimic din problemele personale si ea se uita lung la mine pentru ca am avut tupeul "fantastic" sa ii spun ca "noi doua avem de discutat":)). Si iata ca i-am ales sa ne fie parinti spirituali. Sunt foarte fericita ca am facut alegerea asta! Am toata increderea ca in cazul in care imi cade o caramida in cap sau mor la 85 de ani, nasa ii va fi mama fiicei noastre si nasul tata.
Prietena de suflet este acea persoana care, chiar daca ne auzim la telefon o data la 2 luni, ma pune la curent si o updatez instantaneu cu tot ce s-a intamplat, de parca nu ne-am vazut de ieri. Fiecare, in sufletul lui, are un prieten special. Prietena mea e la Bucuresti. Ne vedem rar si face eforturi sa vina sa ma vada. Stie ca de fiecare data cand vine ma face fericita si d-aia vine! Este minunat sa stii ca ai o prietena pe care o iubesti neconditionat. Este una dintre putinele persoane careia imi e teama sa ii dau vesti proaste. Stiu ca sufera in solidar cu mine si ca o afecteaza ca si pe mine sau poate mai mult...
Prietenii buni sunt oamenii care ma linistesc, oameni cu care ma vad mai des si care ma fac sa ma simt bine. Sunt oameni care sar in ajutor si care ma sustin. Sunt oameni calzi, care ma relaxeaza si imi bucura sufletul prezenta lor. Nu sunt multi, dar sunt: prieteni din copilarie, prieteni care m-au vazut crescand, prieteni dobanditi pe parcurs. Mi-am ales prietenii in functie de interesele intelectuale. Ce om e ala de la care nu ai ce invata? Unul e psiholog, altul e artist, unul e inginer, altul e destept nativ, etc....asa mi-am ales prietenii si am prieteni buni, si in tara si in strainatate. Le multumesc pentru prietenia lor. Stiti voi:*:*:*:*
Cunostintele....Eh, aici discutia e mai dificila. In categoria cunostinte includ oamenii cu care "m-am ciocnit" si cu care am avut diverse discutii, de la care am obtinut informatii si pe care le-am inmagazinat, oameni pe care la randul meu i-am ajutat cu ce-am putut si pe care nu-i solicit din diverse motive, sa-mi umple serile si asa putine, in care ies la relaxare. Sunt oameni cu care am interactionat 10 minute sau care sunt prezenti constant in peisaj, dar nu-mi sunt prieteni. Sunt acea categorie de oameni carora, cand le spun ce boala am, se gandesc, fie si pentru o clipa, ca am sa mor.
P-astia nu vreau sa-i vad ca sunt toxici....si-am mai discutat despre asta in alta postare.
Nu ne intalnim degeaba. De la fiecare "tragem foloase". Nu materiale cat spirituale. Cerem unii de la ceilati informatii, de care ne folosim atunci sau mai tarziu in rezolvarea unor probleme personale. Ni se fac favoruri si la randul nostru facem favoruri. Ne sustinem psihic unii pe ceilalti in momente grele si ne incurajam. Ascultam pareri si le analizam si le aplicam!
Nu am cunoscut pe nimeni degeaba si toti cei pe care v-am cunoscut sunteti parte din ceea ce sunt eu astazi....
miercuri, 28 septembrie 2016
joi, 22 septembrie 2016
Suflet cald, ai plecat.....
Si viata ne rezerva surprize si de cele mai multe ori neplacute...
Intr-o zi care nu prevedea nimic special, am primit vestea. S-a abatut ca un fulger asupra mea. Nu ma asteptam. Nu voiam sa cred ca ai pierdut lupta....si nu cu boala ta....cu boala doctorului.....
Iti doreai foarte mult sa traiesti pentru minunea ta de fetita si faceai tot ce-ti statea in putere sa te pui pe picioare...
Stii ce? Cred ca ai facut cea mai proasta alegere. Si nu te critic si nici nu te judec! Te iubesc si as vrea sa fi putut face ceva pentru tine. Dar nu era momentul sa pleci! Stabilisem ca vom ajunge babe in parc...mai stii?
Imi doresc sa fi reusit sa depasesti momentul asta.
Ti-au facut chimioterapie pana cand organismul a cedat. Nici macar n-au avut bunul simt sa-ti faca analize la chimioterapie....au mers pe burta ca "e tanara si duce"...
Dar nu a fost asa...
Acum esti inger....sper ca acolo esti bine!
Sa ai grija de fetita ta in continuare si, daca nu cer prea mult, si de noi....
Drum lin si fara durere...............
Intr-o zi care nu prevedea nimic special, am primit vestea. S-a abatut ca un fulger asupra mea. Nu ma asteptam. Nu voiam sa cred ca ai pierdut lupta....si nu cu boala ta....cu boala doctorului.....
Iti doreai foarte mult sa traiesti pentru minunea ta de fetita si faceai tot ce-ti statea in putere sa te pui pe picioare...
Stii ce? Cred ca ai facut cea mai proasta alegere. Si nu te critic si nici nu te judec! Te iubesc si as vrea sa fi putut face ceva pentru tine. Dar nu era momentul sa pleci! Stabilisem ca vom ajunge babe in parc...mai stii?
Imi doresc sa fi reusit sa depasesti momentul asta.
Ti-au facut chimioterapie pana cand organismul a cedat. Nici macar n-au avut bunul simt sa-ti faca analize la chimioterapie....au mers pe burta ca "e tanara si duce"...
Dar nu a fost asa...
Acum esti inger....sper ca acolo esti bine!
Sa ai grija de fetita ta in continuare si, daca nu cer prea mult, si de noi....
Drum lin si fara durere...............
duminică, 18 septembrie 2016
Ziua mea si "La multi ani!"
Pentru multi dintre noi "La multi ani!" este doar un cliseu. Fie ca il primim verbal sau in scris, prin sms sau pe retelele de socializare, expresia pare ca si-a pierdut substanta...
Oare in realitate este asa?
Pentru mine nu! Din pacate am aflat ca banalul "La multi ani!" are mai mult sens decat am crezut vreodata. E minunat sa-ti ureze cineva sa traiesti cat mai mult! E ca si cum ti-ar da un motiv in plus sa ajungi la cei 85 de ani pe care ti i-ai propus!
Eu una asa simt. Cred cu tarie ca fiecare dintre cei care zilele astea imi ureaza "La multi ani" isi doresc sa fiu bine si sa traiesc mult.
Din motivul asta sambata seara am invitat cativa oameni dragi sufletului meu sa petrecem impreuna in avans implinirea celor 31 de ani ai mei.
Au venit doar oameni frumosi, care ma linistesc si ma motiveaza, oameni care ma incurajeaza si care imi sunt alaturi trup si suflet in lupta pe care o duc. In fapt, despre asta e vorba: sa nu tii langa tine oameni toxici. Eu sunt toxica pentru ei, pentru ca sunt schimbata. Dar ei ma accepta si ma iubesc asa.
Mi-au facut surprize minunate.
In primul rand am primit ghivece cu flori si nu "flori rupte". Florile in ghiveci traiesc mult. Si eu voi trai foarte mult. Mesajul florilor a fost clar. Am primit violete de Parma, flori folosite in antichitate pentru tratarea afectiunilor capului. Asta inseamna ca cei de la care am primit acest ghiveci imi doresc sa fiu bine "cu capul".
Am primit tort. Poate ati vazut poza pe facebook. A fost minunat! Poate cel mai frumos tort din viata mea.
Am primit ce-mi doream. Am primit obiecte cu durata lunga de viata, pe care le pot folosi muuulti ani de acum inainte. Nici nu ma asteptam. Nasa are o memorie de elefant. Nu stiu nici cand si nici cum i-am spus ce-mi doresc de ziua mea. Si impreuna cu alti prieteni, mi-au facut dorinta cadou!
Ii multumesc lui Dumnezeu, lui Ahura Mmazda sau cum vreti voi, ca mi-a dat prieteni minunati, carora le pasa de mine. Au facut sacrificii sa-mi fie alaturi si sa ma bucure si pentru asta le multumesc din suflet.
P.S. Multumiri speciale sotului meu care ma iubeste neconditionat pentru efortul, sustinerea, dragostea si daruirea pe care le face si mi le ofera in fiecare clipa, cu care m-a "crescut" in ultimii 6 ani si cu care voi imbatrani.
P.S. 2. Stiti voi....promit sa nu mai plang, dar va multumesc din inima!
Oare in realitate este asa?
Pentru mine nu! Din pacate am aflat ca banalul "La multi ani!" are mai mult sens decat am crezut vreodata. E minunat sa-ti ureze cineva sa traiesti cat mai mult! E ca si cum ti-ar da un motiv in plus sa ajungi la cei 85 de ani pe care ti i-ai propus!
Eu una asa simt. Cred cu tarie ca fiecare dintre cei care zilele astea imi ureaza "La multi ani" isi doresc sa fiu bine si sa traiesc mult.
Din motivul asta sambata seara am invitat cativa oameni dragi sufletului meu sa petrecem impreuna in avans implinirea celor 31 de ani ai mei.
Au venit doar oameni frumosi, care ma linistesc si ma motiveaza, oameni care ma incurajeaza si care imi sunt alaturi trup si suflet in lupta pe care o duc. In fapt, despre asta e vorba: sa nu tii langa tine oameni toxici. Eu sunt toxica pentru ei, pentru ca sunt schimbata. Dar ei ma accepta si ma iubesc asa.
Mi-au facut surprize minunate.
In primul rand am primit ghivece cu flori si nu "flori rupte". Florile in ghiveci traiesc mult. Si eu voi trai foarte mult. Mesajul florilor a fost clar. Am primit violete de Parma, flori folosite in antichitate pentru tratarea afectiunilor capului. Asta inseamna ca cei de la care am primit acest ghiveci imi doresc sa fiu bine "cu capul".
Am primit tort. Poate ati vazut poza pe facebook. A fost minunat! Poate cel mai frumos tort din viata mea.
Am primit ce-mi doream. Am primit obiecte cu durata lunga de viata, pe care le pot folosi muuulti ani de acum inainte. Nici nu ma asteptam. Nasa are o memorie de elefant. Nu stiu nici cand si nici cum i-am spus ce-mi doresc de ziua mea. Si impreuna cu alti prieteni, mi-au facut dorinta cadou!
Ii multumesc lui Dumnezeu, lui Ahura Mmazda sau cum vreti voi, ca mi-a dat prieteni minunati, carora le pasa de mine. Au facut sacrificii sa-mi fie alaturi si sa ma bucure si pentru asta le multumesc din suflet.
P.S. Multumiri speciale sotului meu care ma iubeste neconditionat pentru efortul, sustinerea, dragostea si daruirea pe care le face si mi le ofera in fiecare clipa, cu care m-a "crescut" in ultimii 6 ani si cu care voi imbatrani.
P.S. 2. Stiti voi....promit sa nu mai plang, dar va multumesc din inima!
miercuri, 14 septembrie 2016
Despre gradinita.
Fata noastra a primit de la Dumnezeu o familie mare si frumoasa.
Mai are doi strabunici, 4 bunici si matusi, unchi, matusele si unchiuleti....fara numar...
E foarte iubita si alintata de toata lumea.
In prima zi de gradinita am plecat cu printesa impreuna cu tati, mamaita Cristina si tataita Marius. Mamaie a fost libera de la serviciu si tataie....pensionar....
Mamaita "Speanta" si tataie "Mica" au fost la serviciu.
"-Maia, ce-ti aduce tie tataie de la serviciu?"
"-Banii!!!!":)))
Radem, glumim, dar asa e...n-au putut sa vina in prima zi dar fac tot posibilul si chiar le iese minunat, sa aiba grija de nevoile nepoatei. Si prin "sa aiba grija" ma refer la sa-i asigure tot ce nu putem noi. De la haine de cea mai buna calitate pana la bani de "buzunar" pentru Maia....nu mai vorbim ca si pentru mami si tati:))
Asa ca Maia nu s-a suparat ca nu au putut sa vina...
Am ajuns la gradi si a fost minunat...s-a dus direct la jucarii si la copii.
Fericirea a durat cam o ora cand, dupa ce au inceput toti copiii sa planga, a inceput si ea...
Am plecat acasa, cu promisiunea sa revenim a doua zi.
Si am revenit. S-a dus din nou direct la jucarii, usa s-a inchis, parintii au plecat.
Mami si-a luat inima in dinti si a lasat-o toata ziua. A plans, nu a dormit deloc si a racit.
Am mers a treia zi pana la gradinita si copilul s-a agatat de usa de la intrare in plansete....
Asa ca suntem in "medical" si din a treia zi de gradinita.....stam acasa:))
Un inceput bun, zic...:))
Incercam iar dupa ce ne facem bine!
Mai are doi strabunici, 4 bunici si matusi, unchi, matusele si unchiuleti....fara numar...
E foarte iubita si alintata de toata lumea.
In prima zi de gradinita am plecat cu printesa impreuna cu tati, mamaita Cristina si tataita Marius. Mamaie a fost libera de la serviciu si tataie....pensionar....
Mamaita "Speanta" si tataie "Mica" au fost la serviciu.
"-Maia, ce-ti aduce tie tataie de la serviciu?"
"-Banii!!!!":)))
Radem, glumim, dar asa e...n-au putut sa vina in prima zi dar fac tot posibilul si chiar le iese minunat, sa aiba grija de nevoile nepoatei. Si prin "sa aiba grija" ma refer la sa-i asigure tot ce nu putem noi. De la haine de cea mai buna calitate pana la bani de "buzunar" pentru Maia....nu mai vorbim ca si pentru mami si tati:))
Asa ca Maia nu s-a suparat ca nu au putut sa vina...
Am ajuns la gradi si a fost minunat...s-a dus direct la jucarii si la copii.
Fericirea a durat cam o ora cand, dupa ce au inceput toti copiii sa planga, a inceput si ea...
Am plecat acasa, cu promisiunea sa revenim a doua zi.
Si am revenit. S-a dus din nou direct la jucarii, usa s-a inchis, parintii au plecat.
Mami si-a luat inima in dinti si a lasat-o toata ziua. A plans, nu a dormit deloc si a racit.
Am mers a treia zi pana la gradinita si copilul s-a agatat de usa de la intrare in plansete....
Asa ca suntem in "medical" si din a treia zi de gradinita.....stam acasa:))
Un inceput bun, zic...:))
Incercam iar dupa ce ne facem bine!
Despre gradinita.
Fata noastra a primit de la Dumnezeu o familie mare si frumoasa.
Mai are doi strabunici, 4 bunici si matusi, unchi, matusele si unchiuleti....fara numar...
E foarte iubita si alintata de toata lumea.
In prima zi de gradinita am plecat cu printesa impreuna cu tati, mamaita Cristina si tataita Marius. Mamaie a fost libera de la serviciu si tataie....pensionar....
Mamaita "Speanta" si tataie "Mica" au fost la serviciu.
"-Maia, ce-ti aduce tie tataie de la serviciu?"
"-Banii!!!!":)))
Radem, glumim, dar asa e...n-au putut sa vina in prima zi dar fac tot posibilul si chiar le iese minunat, sa aiba grija de nevoile nepoatei. Si prin "sa aiba grija" ma refer la sa-i asigure tot ce nu putem noi. De la haine de cea mai buna calitate pana la bani de "buzunar" pentru Maia....nu mai vorbim ca si pentru mami si tati:))
Asa ca Maia nu s-a suparat ca nu au putut sa vina...
Am ajuns la gradi si a fost minunat...s-a dus direct la jucarii si la copii.
Fericirea a durat cam o ora cand, dupa ce au inceput toti copiii sa planga, a inceput si ea...
Am plecat acasa, cu promisiunea sa revenim a doua zi.
Si am revenit. S-a dus din nou direct la jucarii, usa s-a inchis, parintii au plecat.
Mami si-a luat inima in dinti si a lasat-o toata ziua. A plans, nu a dormit deloc si a racit.
Am mers a treia zi pana la gradinita si copilul s-a agatat de usa de la intrare in plansete....
Asa ca suntem in "medical" si din a treia zi de gradinita.....stam acasa:))
Un inceput bun, zic...:))
Incercam iar dupa ce ne facem bine!
Mai are doi strabunici, 4 bunici si matusi, unchi, matusele si unchiuleti....fara numar...
E foarte iubita si alintata de toata lumea.
In prima zi de gradinita am plecat cu printesa impreuna cu tati, mamaita Cristina si tataita Marius. Mamaie a fost libera de la serviciu si tataie....pensionar....
Mamaita "Speanta" si tataie "Mica" au fost la serviciu.
"-Maia, ce-ti aduce tie tataie de la serviciu?"
"-Banii!!!!":)))
Radem, glumim, dar asa e...n-au putut sa vina in prima zi dar fac tot posibilul si chiar le iese minunat, sa aiba grija de nevoile nepoatei. Si prin "sa aiba grija" ma refer la sa-i asigure tot ce nu putem noi. De la haine de cea mai buna calitate pana la bani de "buzunar" pentru Maia....nu mai vorbim ca si pentru mami si tati:))
Asa ca Maia nu s-a suparat ca nu au putut sa vina...
Am ajuns la gradi si a fost minunat...s-a dus direct la jucarii si la copii.
Fericirea a durat cam o ora cand, dupa ce au inceput toti copiii sa planga, a inceput si ea...
Am plecat acasa, cu promisiunea sa revenim a doua zi.
Si am revenit. S-a dus din nou direct la jucarii, usa s-a inchis, parintii au plecat.
Mami si-a luat inima in dinti si a lasat-o toata ziua. A plans, nu a dormit deloc si a racit.
Am mers a treia zi pana la gradinita si copilul s-a agatat de usa de la intrare in plansete....
Asa ca suntem in "medical" si din a treia zi de gradinita.....stam acasa:))
Un inceput bun, zic...:))
Incercam iar dupa ce ne facem bine!
sâmbătă, 10 septembrie 2016
Viata mea si despre prioritati.
Fiecare in viata are libertatea de a-si alege ce si cum traieste. Cred ca oamenii se imprietenesc si construiesc relatii in functie de obiectivele comune, interese, pasiuni si placeri.
Cand ne-am ales nasii de cununie si botez pentru fata noastra, eu una, am tinut cont ca ei sa fie un model. Si sunt! Nasii nostri au facut si fac TOT ce e omeneste posibil pentru copilul lor. Copilul este extraordinar si se vede ca traieste in dragoste, daruire, atentie, pasiune si perseverenta. Asa ca, de la ei am invatat ca principala prioritate in viata unei familii este si trebuie sa fie copilul. Nasa isi petrece fiecare clipa din timpul liber pentru copil! Si mi se pare normal sa fie asa: fie ca ii gateste, ca il ajuta la teme, ca ii explica ceva, ca il plimba, ca ii cumpara cele necesare sau ca se uita impreuna la un film, totul pentru copil.
Majoritatea activitatilor pe care le desfasor sunt pentru copil. Principalul motiv pentru care eu si sotul meu ne trezim dimineata e fata noastra. Este evident ca e mica si ca are nevoie de toata atentia. Activitati de pictura, desen, dans, cantecele si poezii, plimbari, joaca, limba straina.....care ocupa timp si nervi. Sigur, cu un copil atat de mic "lucrezi" 10 minute zilnic si asta atunci cand vrea el....si trebuie sa fii pe faza....
In fine, ce se intampla cu restul de activitati si cum imi prioritizez (singura de data asta) activitatile in viata?
Pai tinand cont de postarea anterioara, va spun ca nici o problema nu trebuie sa ramana nerezolvata!
De ce? Pentru ca rezolvarea problemelor imi da mie o stare psihica buna si ma linisteste.
Ce probleme rezolv?
Problemele de sanatate ale mele si ale familiei, probleme cotidiene ale familiei, probleme pe care le aud ale altora si imi e la indemana sa le rezolv...
O sa spuneti ca ma stresez prea tare. Ei bine, NU!
Eu sunt construita si educata sa acumulez informatii. Toata viata mea am invatat ceva si creierul meu, acum bolnav, a fost ocupat sa acumuleze informatii pretioase si pe care mai tarziu sa le folosesc. Daca pentru unii relaxarea inseamna o plimbare la munte, pentru mine inseamna sa ma documentez cu privire la un subiect care ma intereseaza la un moment dat.
Eu ca sa functionez trebuie sa stiu!
Asa ca, in permanenta caut informatii care ma ajuta sa rezolv diverse probleme (de la retete de muraturi si pana la legi, proceduri, etc) si, in urma rezolvarilor, eu sunt fericita!
Sunt diferita, nu nebuna! Asa cred....Bine ca as minti sa spun ca nu-mi place sa merg la munte...sau sa petrec timp cu prietenii la o cafea...sau sa fac ceva doar cu sotul meu si sa iau o pauza de "copil" de cateva ore sau chiar zile la un interval mai mare de timp. Dar timpul asta imi da mie posibilitatea sa gandesc si sa vad ce-ar mai trebui sa fac sa evoluez in anumite directii. Imi creaza spatiu sa vad de la distanta nivelul la care sunt si unde vreau sa ajung. Totodata ma gandesc si cum sa ajung acolo....
Cred ca d-aia am metastazele astea:)) Astea s-au nascut cu mine si mi-au alimentat "setea" de a afla cat mai mult!:)))))))))))
Nu indraznesc sa critic pe nimeni, drept pentru care cei care au alta ordine in viata nu trebuie sa se simta jigniti de postarea mea.
Sunt oameni care nu au copii, care au copii si sunt ajutati de altcineva in cresterea lor (au bone, bunici, etc ) si cu care copiii petrec majoritatea timpului, sunt persoane care nu vor sa invete sau persoane pentru care principalul motiv pentru care se trezesc dimineata sunt ei insisi. Nu e gresit, cred, dar eu sunt altfel.
Cand ne-am ales nasii de cununie si botez pentru fata noastra, eu una, am tinut cont ca ei sa fie un model. Si sunt! Nasii nostri au facut si fac TOT ce e omeneste posibil pentru copilul lor. Copilul este extraordinar si se vede ca traieste in dragoste, daruire, atentie, pasiune si perseverenta. Asa ca, de la ei am invatat ca principala prioritate in viata unei familii este si trebuie sa fie copilul. Nasa isi petrece fiecare clipa din timpul liber pentru copil! Si mi se pare normal sa fie asa: fie ca ii gateste, ca il ajuta la teme, ca ii explica ceva, ca il plimba, ca ii cumpara cele necesare sau ca se uita impreuna la un film, totul pentru copil.
Majoritatea activitatilor pe care le desfasor sunt pentru copil. Principalul motiv pentru care eu si sotul meu ne trezim dimineata e fata noastra. Este evident ca e mica si ca are nevoie de toata atentia. Activitati de pictura, desen, dans, cantecele si poezii, plimbari, joaca, limba straina.....care ocupa timp si nervi. Sigur, cu un copil atat de mic "lucrezi" 10 minute zilnic si asta atunci cand vrea el....si trebuie sa fii pe faza....
In fine, ce se intampla cu restul de activitati si cum imi prioritizez (singura de data asta) activitatile in viata?
Pai tinand cont de postarea anterioara, va spun ca nici o problema nu trebuie sa ramana nerezolvata!
De ce? Pentru ca rezolvarea problemelor imi da mie o stare psihica buna si ma linisteste.
Ce probleme rezolv?
Problemele de sanatate ale mele si ale familiei, probleme cotidiene ale familiei, probleme pe care le aud ale altora si imi e la indemana sa le rezolv...
O sa spuneti ca ma stresez prea tare. Ei bine, NU!
Eu sunt construita si educata sa acumulez informatii. Toata viata mea am invatat ceva si creierul meu, acum bolnav, a fost ocupat sa acumuleze informatii pretioase si pe care mai tarziu sa le folosesc. Daca pentru unii relaxarea inseamna o plimbare la munte, pentru mine inseamna sa ma documentez cu privire la un subiect care ma intereseaza la un moment dat.
Eu ca sa functionez trebuie sa stiu!
Asa ca, in permanenta caut informatii care ma ajuta sa rezolv diverse probleme (de la retete de muraturi si pana la legi, proceduri, etc) si, in urma rezolvarilor, eu sunt fericita!
Sunt diferita, nu nebuna! Asa cred....Bine ca as minti sa spun ca nu-mi place sa merg la munte...sau sa petrec timp cu prietenii la o cafea...sau sa fac ceva doar cu sotul meu si sa iau o pauza de "copil" de cateva ore sau chiar zile la un interval mai mare de timp. Dar timpul asta imi da mie posibilitatea sa gandesc si sa vad ce-ar mai trebui sa fac sa evoluez in anumite directii. Imi creaza spatiu sa vad de la distanta nivelul la care sunt si unde vreau sa ajung. Totodata ma gandesc si cum sa ajung acolo....
Cred ca d-aia am metastazele astea:)) Astea s-au nascut cu mine si mi-au alimentat "setea" de a afla cat mai mult!:)))))))))))
Nu indraznesc sa critic pe nimeni, drept pentru care cei care au alta ordine in viata nu trebuie sa se simta jigniti de postarea mea.
Sunt oameni care nu au copii, care au copii si sunt ajutati de altcineva in cresterea lor (au bone, bunici, etc ) si cu care copiii petrec majoritatea timpului, sunt persoane care nu vor sa invete sau persoane pentru care principalul motiv pentru care se trezesc dimineata sunt ei insisi. Nu e gresit, cred, dar eu sunt altfel.
vineri, 9 septembrie 2016
Viata cu metastaze cerebrale
Cei mai multi dintre voi stiti deja povestea mea. Asa ca nu o sa mai repet cum, de ce sau cand s-a intamplat.
Va povestesc in schimb ceea ce mi se intampla mie, desi sper sa nu va foloseasca niciodata si sa nu tineti cont de asta pentru nimeni....
Inainte de a incepe radioterapia am urmat un tratament cu dexametazona injectabil, pentru aproape o luna.
Am avut reactii adverse de la cortizon: fata de luna plina, transpiratii excesive pe fata, tremuraturi ale membrelor, hipocalcemie (cu tetanie si carcei), stari de agitatie, nervozitate, lipsa de somn, confuzie....piele fina, ingrasat 7Kg, candida pe tractul digestiv, practic majoritatea reactiilor adverse.
Rezultatul a fost micsorarea unuia dintre edeme...destul de putin...
Am inceput si terminat radioterapia, iar in timpul acesteia am facut perfuzii cu manitol si injectii cu dexa. Starile sunt greu de explicat. Pe langa reactiile la dexa s-a adaugat imposibilitatea fizica si psihica de a mai face ceva. Adica de a merge, de a socializa si uneori de a vorbi.
Am terminat si am inceput sa iau pastile cu medrol. Acesta trebuie scazut (doza) la fiecare 5 zile (conform indicatiilor medicului) dar si el da reactii ca si dexa....practic aceleasi...
Cum sunt eu:
1. Am toate reactiile adverse povestite mai sus
2. Mi se blocheaza articulatille, in special genunchii si am senzatia ca nu ma mai "asculta" picioarele.
3. Am momente in care unul dintre ochi "nu mai vrea" (ochiul stang)
4. Am stari de confuzie, panica, nu stiu daca vorbesc bine, nu mai utilizez cuvintele corect, nu mai stiu daca ceea ce fac e corect sau nu. E cel mai rau....cei care ma cunosc stiu ca sufar de "sindrom"...sau macar sufeream...si acum ma gandesc de doua ori inainte sa spun un plural amarat...
Mi s-a distorsionat gandirea si actionez gresit fata de membrii familiei, de prieteni, de tot. Sunt pe alta lume...Sunt speriata de situatia asta dar sper ca dupa ce voi termina tratamentul lucrul asta se va repara. Fac eforturi colosale sa scriu cat de cat bine postarea asta si sa port o conversatie. Sar de la o idee la alta si nu las pe nimeni sa vorbeasca, pentru ca mi se pare mie ca ce am de zis e cel mai important......din pacate realizez dupa sau poate niciodata....Sunt permanent agitata si vreau sa detin controlul anumitor probleme...control pe care nu mai sunt capabila sa il detin si iau masuri extreme, care nu sunt corecte si afecteaza familia....ex: ascund lucruri, nu cer ajutor, vreau sa rezolv eu probleme de care nu mmai sunt in stare....Nu mai pot sa duc o sacosa de 2Kg. Ca ma doare capul...ca e grea...Si-mi mai cade si parul de la radioterapie
Practic, sunt o leguma care mai poate sa calce rufe:))si p-alea prost:))
Cu "moraru'" stau bine:
O sa traiesc pana la 85 de ani! Asta stiu sigur! Bine, daca o sa am cu ce sa sustin tratamentele si lupta "nedecontabila" de CASA de asigurari....
De bani? Sa nu ma intrebati! Am primit ajutor pana acum, iar la o parte vom plati rate....5 ani....pentru restul s-a mobilizat familia. Nu pot duce publicitate in vederea strangerii de fonduri. Oricum nu te ajuta nimeni pentru cheltuieli "nedecontabile". Drumuri, taxiuri si mai stiti voi.....medicamentele teoretic ar trebui sa fie gratuite, dar, pentru 15 pastile care costa 11 lei te duci la alt spital (pana unde taaxiul dus intors e 60 lei) stai la coada ore in sir, iei reteta si te duci la farmacie....Iti e sete si foame si mai dai minim 10 lei pe ceva de "supravietuit" si niste pastile de 11 lei te costa, in fapt, 70. Nu? Cine deconteaza? Matusa, socrii, sotul....
5. Bataia de joc a statului Roman ....
Dupa indemnizatia de crestere copil, cat Concediu Medical am? 18 luni maxim. Ce bani iau? 650lei/luna!!!!!!
Am facut cerere scrisa catre ministerul muncii si casa de sanatate si mi-au spus ca este corect calculul indemnizatiei de concediu medical (ceea ce stiam) si ca vor tine cont de parerea mea la o eventuala modificare a legii....:))
Bataie de joc! Maxima!!!!!!!
Va povestesc in schimb ceea ce mi se intampla mie, desi sper sa nu va foloseasca niciodata si sa nu tineti cont de asta pentru nimeni....
Inainte de a incepe radioterapia am urmat un tratament cu dexametazona injectabil, pentru aproape o luna.
Am avut reactii adverse de la cortizon: fata de luna plina, transpiratii excesive pe fata, tremuraturi ale membrelor, hipocalcemie (cu tetanie si carcei), stari de agitatie, nervozitate, lipsa de somn, confuzie....piele fina, ingrasat 7Kg, candida pe tractul digestiv, practic majoritatea reactiilor adverse.
Rezultatul a fost micsorarea unuia dintre edeme...destul de putin...
Am inceput si terminat radioterapia, iar in timpul acesteia am facut perfuzii cu manitol si injectii cu dexa. Starile sunt greu de explicat. Pe langa reactiile la dexa s-a adaugat imposibilitatea fizica si psihica de a mai face ceva. Adica de a merge, de a socializa si uneori de a vorbi.
Am terminat si am inceput sa iau pastile cu medrol. Acesta trebuie scazut (doza) la fiecare 5 zile (conform indicatiilor medicului) dar si el da reactii ca si dexa....practic aceleasi...
Cum sunt eu:
1. Am toate reactiile adverse povestite mai sus
2. Mi se blocheaza articulatille, in special genunchii si am senzatia ca nu ma mai "asculta" picioarele.
3. Am momente in care unul dintre ochi "nu mai vrea" (ochiul stang)
4. Am stari de confuzie, panica, nu stiu daca vorbesc bine, nu mai utilizez cuvintele corect, nu mai stiu daca ceea ce fac e corect sau nu. E cel mai rau....cei care ma cunosc stiu ca sufar de "sindrom"...sau macar sufeream...si acum ma gandesc de doua ori inainte sa spun un plural amarat...
Mi s-a distorsionat gandirea si actionez gresit fata de membrii familiei, de prieteni, de tot. Sunt pe alta lume...Sunt speriata de situatia asta dar sper ca dupa ce voi termina tratamentul lucrul asta se va repara. Fac eforturi colosale sa scriu cat de cat bine postarea asta si sa port o conversatie. Sar de la o idee la alta si nu las pe nimeni sa vorbeasca, pentru ca mi se pare mie ca ce am de zis e cel mai important......din pacate realizez dupa sau poate niciodata....Sunt permanent agitata si vreau sa detin controlul anumitor probleme...control pe care nu mai sunt capabila sa il detin si iau masuri extreme, care nu sunt corecte si afecteaza familia....ex: ascund lucruri, nu cer ajutor, vreau sa rezolv eu probleme de care nu mmai sunt in stare....Nu mai pot sa duc o sacosa de 2Kg. Ca ma doare capul...ca e grea...Si-mi mai cade si parul de la radioterapie
Practic, sunt o leguma care mai poate sa calce rufe:))si p-alea prost:))
Cu "moraru'" stau bine:
O sa traiesc pana la 85 de ani! Asta stiu sigur! Bine, daca o sa am cu ce sa sustin tratamentele si lupta "nedecontabila" de CASA de asigurari....
De bani? Sa nu ma intrebati! Am primit ajutor pana acum, iar la o parte vom plati rate....5 ani....pentru restul s-a mobilizat familia. Nu pot duce publicitate in vederea strangerii de fonduri. Oricum nu te ajuta nimeni pentru cheltuieli "nedecontabile". Drumuri, taxiuri si mai stiti voi.....medicamentele teoretic ar trebui sa fie gratuite, dar, pentru 15 pastile care costa 11 lei te duci la alt spital (pana unde taaxiul dus intors e 60 lei) stai la coada ore in sir, iei reteta si te duci la farmacie....Iti e sete si foame si mai dai minim 10 lei pe ceva de "supravietuit" si niste pastile de 11 lei te costa, in fapt, 70. Nu? Cine deconteaza? Matusa, socrii, sotul....
5. Bataia de joc a statului Roman ....
Dupa indemnizatia de crestere copil, cat Concediu Medical am? 18 luni maxim. Ce bani iau? 650lei/luna!!!!!!
Am facut cerere scrisa catre ministerul muncii si casa de sanatate si mi-au spus ca este corect calculul indemnizatiei de concediu medical (ceea ce stiam) si ca vor tine cont de parerea mea la o eventuala modificare a legii....:))
Bataie de joc! Maxima!!!!!!!
Metastaze cerebrale...???!!!
Dupa cum stiti, acum un an am fost diagnosticata cu cancer de san in stadiul 1c-2a. Un stadiu mic, polichimiotratat si radiotratat in cele mai bune conditii, cu rezultate bune. Sau nu...
Dupa 10 luni de la prima operatie, m-am "pricopsit" cu un granulom de fir chiar sub operatie. Stiti: ecografie, chirurgie, operatie 2, acelasi chin.....coafura rezista....Dupa tratamentul postoperator cu ciprinol (10 zile), am inceput sa am dureri de cap.
CUM INCEPE COSMARUL?
Simteam o presiune in cap, care pornea din urechi (mi se distorsiona auzul) si cu durere din frunte pana in ceafa. Am vazut intai un ORL-ist, in speranta ca ar putea fi niste banale dopuri in urechi. Surpriza? Nu erau...
Am vazut un neurolog care mi-a dat o galeata de medicatie, cu indicatia sa revin la control dupa 10 zile. In 5 le eram la usa femeii, intr-o stare mult mai rea decat fusesem prima data...helpless
Mi s-a recomandat un CT fara substanta de contrast, pe care l-am achitat si facut imediat.
Intrebarea 1 pe care am primit-o: Aveti cumva un AVC?
Raspunsul a fost ca nu si ca am un cancer de san......etc. Rezultat final: determinari secundare (3 bucati) cu edeme de diferite dimensiuni. adica metastaze cerebrale.
Imediat am plecat la Bucuresti, unde, dupa multe controale alergologice si chin am facut un prim RMN cerebral cu substanta de contrast. Am primit filmul si CD-ul cu care m-am plimbat la toti neurologii si neurochirurgii de renume si nu numai din Bucuresti.
Raspunsuri???:))) HAHAHAHAHA . De la fiecare alt raspuns....alta solutie.....acelasi diagnostic, mai ales tinandu-se seama de bola de baza, respectiv cancerul...
Asa ca: cele 3 metastaze sunt de fapt 5.
Dr 1: Operam una si pentru restul faceti Gamma Knife
Dr 2: Operati una si nu merge Gamma Knife ci radioterape whole brain
Dr 3: Nu operati nimic! Nu merge Gamma Knife, facem radioterapie WHOLE BRAIN
Dr4: Eu nu va operez ca intrati in coma in postoperator....asa ca daca nu merge Gamma Knife, fuga la radio......
Dr 5: Da, tinand cont de context, sunt metastaze cerebrale. Eu unul nu m-as opera, ci as face radioterapie pe tot capul
Dr 6: Ba, eu nu cred ca sunt metastaze....e imposibil. Du-te si mai fa un RMN la dr 7 (Sanador, Virgil Ionesscu, 1000lei.....)
Zis si facut programare la Sanador, efectuat RMN in data de 29.08.2016....azi 09.09.2016 am sunat pt rezultatul scris si inca nu e gata, in timp ce eu....
Am facut cele 5 sedinte de radioterapie WHOLE BRAIN....se mai numeste radioterapie paliativa:)
Pe mine radioterapia asta o sa ma salveze!
Astept luni rezultatul scris al RMN. As lesina de ras si as turba daca acest medic ar zice ca nu sunt metastaze.......
Dupa 10 luni de la prima operatie, m-am "pricopsit" cu un granulom de fir chiar sub operatie. Stiti: ecografie, chirurgie, operatie 2, acelasi chin.....coafura rezista....Dupa tratamentul postoperator cu ciprinol (10 zile), am inceput sa am dureri de cap.
CUM INCEPE COSMARUL?
Simteam o presiune in cap, care pornea din urechi (mi se distorsiona auzul) si cu durere din frunte pana in ceafa. Am vazut intai un ORL-ist, in speranta ca ar putea fi niste banale dopuri in urechi. Surpriza? Nu erau...
Am vazut un neurolog care mi-a dat o galeata de medicatie, cu indicatia sa revin la control dupa 10 zile. In 5 le eram la usa femeii, intr-o stare mult mai rea decat fusesem prima data...helpless
Mi s-a recomandat un CT fara substanta de contrast, pe care l-am achitat si facut imediat.
Intrebarea 1 pe care am primit-o: Aveti cumva un AVC?
Raspunsul a fost ca nu si ca am un cancer de san......etc. Rezultat final: determinari secundare (3 bucati) cu edeme de diferite dimensiuni. adica metastaze cerebrale.
Imediat am plecat la Bucuresti, unde, dupa multe controale alergologice si chin am facut un prim RMN cerebral cu substanta de contrast. Am primit filmul si CD-ul cu care m-am plimbat la toti neurologii si neurochirurgii de renume si nu numai din Bucuresti.
Raspunsuri???:))) HAHAHAHAHA . De la fiecare alt raspuns....alta solutie.....acelasi diagnostic, mai ales tinandu-se seama de bola de baza, respectiv cancerul...
Asa ca: cele 3 metastaze sunt de fapt 5.
Dr 1: Operam una si pentru restul faceti Gamma Knife
Dr 2: Operati una si nu merge Gamma Knife ci radioterape whole brain
Dr 3: Nu operati nimic! Nu merge Gamma Knife, facem radioterapie WHOLE BRAIN
Dr4: Eu nu va operez ca intrati in coma in postoperator....asa ca daca nu merge Gamma Knife, fuga la radio......
Dr 5: Da, tinand cont de context, sunt metastaze cerebrale. Eu unul nu m-as opera, ci as face radioterapie pe tot capul
Dr 6: Ba, eu nu cred ca sunt metastaze....e imposibil. Du-te si mai fa un RMN la dr 7 (Sanador, Virgil Ionesscu, 1000lei.....)
Zis si facut programare la Sanador, efectuat RMN in data de 29.08.2016....azi 09.09.2016 am sunat pt rezultatul scris si inca nu e gata, in timp ce eu....
Am facut cele 5 sedinte de radioterapie WHOLE BRAIN....se mai numeste radioterapie paliativa:)
Pe mine radioterapia asta o sa ma salveze!
Astept luni rezultatul scris al RMN. As lesina de ras si as turba daca acest medic ar zice ca nu sunt metastaze.......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)