Fiecare in viata are libertatea de a-si alege ce si cum traieste. Cred ca oamenii se imprietenesc si construiesc relatii in functie de obiectivele comune, interese, pasiuni si placeri.
Cand ne-am ales nasii de cununie si botez pentru fata noastra, eu una, am tinut cont ca ei sa fie un model. Si sunt! Nasii nostri au facut si fac TOT ce e omeneste posibil pentru copilul lor. Copilul este extraordinar si se vede ca traieste in dragoste, daruire, atentie, pasiune si perseverenta. Asa ca, de la ei am invatat ca principala prioritate in viata unei familii este si trebuie sa fie copilul. Nasa isi petrece fiecare clipa din timpul liber pentru copil! Si mi se pare normal sa fie asa: fie ca ii gateste, ca il ajuta la teme, ca ii explica ceva, ca il plimba, ca ii cumpara cele necesare sau ca se uita impreuna la un film, totul pentru copil.
Majoritatea activitatilor pe care le desfasor sunt pentru copil. Principalul motiv pentru care eu si sotul meu ne trezim dimineata e fata noastra. Este evident ca e mica si ca are nevoie de toata atentia. Activitati de pictura, desen, dans, cantecele si poezii, plimbari, joaca, limba straina.....care ocupa timp si nervi. Sigur, cu un copil atat de mic "lucrezi" 10 minute zilnic si asta atunci cand vrea el....si trebuie sa fii pe faza....
In fine, ce se intampla cu restul de activitati si cum imi prioritizez (singura de data asta) activitatile in viata?
Pai tinand cont de postarea anterioara, va spun ca nici o problema nu trebuie sa ramana nerezolvata!
De ce? Pentru ca rezolvarea problemelor imi da mie o stare psihica buna si ma linisteste.
Ce probleme rezolv?
Problemele de sanatate ale mele si ale familiei, probleme cotidiene ale familiei, probleme pe care le aud ale altora si imi e la indemana sa le rezolv...
O sa spuneti ca ma stresez prea tare. Ei bine, NU!
Eu sunt construita si educata sa acumulez informatii. Toata viata mea am invatat ceva si creierul meu, acum bolnav, a fost ocupat sa acumuleze informatii pretioase si pe care mai tarziu sa le folosesc. Daca pentru unii relaxarea inseamna o plimbare la munte, pentru mine inseamna sa ma documentez cu privire la un subiect care ma intereseaza la un moment dat.
Eu ca sa functionez trebuie sa stiu!
Asa ca, in permanenta caut informatii care ma ajuta sa rezolv diverse probleme (de la retete de muraturi si pana la legi, proceduri, etc) si, in urma rezolvarilor, eu sunt fericita!
Sunt diferita, nu nebuna! Asa cred....Bine ca as minti sa spun ca nu-mi place sa merg la munte...sau sa petrec timp cu prietenii la o cafea...sau sa fac ceva doar cu sotul meu si sa iau o pauza de "copil" de cateva ore sau chiar zile la un interval mai mare de timp. Dar timpul asta imi da mie posibilitatea sa gandesc si sa vad ce-ar mai trebui sa fac sa evoluez in anumite directii. Imi creaza spatiu sa vad de la distanta nivelul la care sunt si unde vreau sa ajung. Totodata ma gandesc si cum sa ajung acolo....
Cred ca d-aia am metastazele astea:)) Astea s-au nascut cu mine si mi-au alimentat "setea" de a afla cat mai mult!:)))))))))))
Nu indraznesc sa critic pe nimeni, drept pentru care cei care au alta ordine in viata nu trebuie sa se simta jigniti de postarea mea.
Sunt oameni care nu au copii, care au copii si sunt ajutati de altcineva in cresterea lor (au bone, bunici, etc ) si cu care copiii petrec majoritatea timpului, sunt persoane care nu vor sa invete sau persoane pentru care principalul motiv pentru care se trezesc dimineata sunt ei insisi. Nu e gresit, cred, dar eu sunt altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu